Riot - Chapter I: Beginings

-Oho! Abia aştept! Sunt tare curios la ce reacţie din partea mea se aşteaptă el.
-Înţelege că are multe pe cap, nu e tocmai uşor să conduci atât de mulţi oameni.
-Uite-mă cum îmi pasă, spuse Axe încrucişându-şi mâinile la piept. Până una alta, spune-mi te rog cum veţi scăpa voi cu două crime?
-Bă Axe, tu chiar crezi că am să-ţi dezvălui cum i-am omorât pe Dan şi Maria şi cum am făcut incât sa nu pară crimă?!
-Deci tu i-ai omorât javro!
-Nu am spus asta. Te sfătuiesc să numai cauţi vinovaţi pentru că vei vedea că schimbarea asta va fi cel mai bun lucru din viaţa ta, spuse Luci privindu-l fix in ochi.
-Cum să nu caut vinovaţi?! Chiar dacă mi-au fost sau nu părinţi naturali, Dan şi Maria au fost cei care m-au crescut! Ea m-a ţinut de frunte când îmi boram maţele în chiuvetă, m-a ajutat să-mi fac temele când eram mic şi prost iar el m-a apărat de băieţii mai mari când am învăţat să înjur, m-a dus la pescuit, m-a lăsat să fumez lângă el, în aceeaşi scrumieră. Mai presus de toate ei doi au fost alături de mine oricând aveam nevoie, nu doar de ziua mea pentru o fotografie!
Urlase atât de nervos aceste fraze încât nici nu auzise că în spatele său uşa se deschise şi încă o persoană intrase.
-Dacă nu începi să plângi nu faci nimic!
Axe rămase uimit şi nu îşi găsea cuvintele.
-Tipic, zâmbise ea.
Era o fată. Înaltă, subţirică şi cu un pistol ciudat în mâna dreaptă.
-Gata Dana, întrebase Luci în timp ce se ridica în picioare?
-Da, poftim. Fata îi înmânase pistolul bărbatului. Modificările despre care mi-ai zis sunt făcute. Reculul va fi mai blând iar sunetul nu va speria nici măcar cel mai vigilent câine.
-Foarte frumos! Axe, ea e Dana, spuse Luci în timp ce mişca arma prin cameră.
-Îmi pare bine băieţel! Îi zâmbi încă o dată cu o căldură ce contrazicea total imaginea iniţială. Trăsăturile ei erau mai mult decât divine. Părul îl avea vopsit într-un roşu aprins, de culoarea sângelui pe o podea din gresie deschisă la culoare, cerceii erau mici şi simpli, semănând foarte mult cu cel pe care-l purta Axe în urechea stângă. Ochii îi erau de un albastru minunat, precum e culoarea cerului după o ploaie de vară iar pe obrazul drept trona o cicatrice urâtă care-i oferea un aer de fată dură, precum imaginea ei cu pistolul în mână nu ar fi fost de-ajuns. Avea un corp de fotomodel ce merge la sală zi de zi acoperit de o bluză fără mâneci de culoare albastră şi o pereche de blugi strâmţi. Pe încheietura mâinii drepte sărea în ochi simbolul negru cu roşu ce îl avea şi Luci tatuat. Axe nu avea nici cea mai mică idee de ce se mai ostenise să caute semnul din moment ce acesta era probabil locul lor secret sau ceva de genul.
Băiatul întinse mâna politicos:
-Bună, eu sunt Axe, spuse băiatul zâmbind ciudat!
-Ei da?! Luci a menţionat lucrul ăsta acum 2 secunde dar presupun ca erai prea ocupat sa ma măsori din priviri. Nu prea are stofă de noi, uite-te la el: nici măcar nu ştie pe ce lume se află, spuse Dana către bărbatul ce încă se juca cu pistolul.
-E băiatul lui David.
-Ah! Scuză-mă Axe! Instantaneu îi pieri zâmbetul de pe buze şi privirea i se întunecă. Eu mă întorc la ale mele, mi-a părut bine să te cunosc băieţel, aruncă un zâmbet fals după care ieşi din cameră.
Reacţia ei îl făcu pe Axe şi mai confuz. Numai înţelegea nimic. De ce s-a schimbat de îndată ce a auzit cine e el de fapt?! Asta nu îl schimbă cu nimic, faptul că e fiul lui David nu-i oferea o mână în plus şi nici puteri supranaturale. Băiatul rămase cu ochii ţintiţi pe uşă ca şi cum şi-ar fi dorit ca ea să se întoarcă:
-Cine e, întrebă băiatul?
-E Dana, răspunse Luci râzând zgomotos! Parcă am menţionat asta când ţi-am prezentat-o.
-Nu am auzit.
-Evident, te gândeai în alte părţi golanule! Ai să lucrezi cu ea mai târziu, Dana e experta noastră în arme. Orice îi ceri, ea poate realiza. Un pistol ascuns într-o brichetă, umbrelă, pix, pachet de ţigări sau pur şi simplu dintr-un material imposibil de detectat, ea te poate rezolva. E şi frumoasă foc, zâmbi bărbatul.
-Oh da!
Axe uitase tot. Era pur li simplu hipnotizat. Imaginaţia sa deja îşi luase zborul şi în ultimul minut nici măcar numai era în cameră ci alerga prin alte locuri cu gândul la ea.
-De ce s-a schimbat la faţă când i-ai spus că sunt fiul lui David?
-Din câte am înţeles, tu vei fi partenerul ei. Nu te gândi la o relaţie amoroasă sau ceva de genu, tu vei rezolva misiunile împreună cu ea. Presupun că o deranjează gândul ăsta având în vedere că de la 3 ani, de când părinţii i-au fost omorâţi, nu a mai ieşit deloc de aici. Vei vedea că e foarte ciudată o dată ce vei ieşi cu ea în lumea reală, afară pe străzi. Trebuie să ai grijă de ea, e o dură dar e total antisocială pentru că în afară de arme, altceva nu ştie. Nu a avut niciun prieten niciodată pentru că, până acum câteva ore, ea a fost cea mai tânără fată din organizaţie şi toţi o tratau ca pe un copil.
-Câţi ani are, întrebă Axe privind fix în ochii lui Luci cu un interes ieşit din comun?
-E cu 3 zile mai mare ca tine, replică bărbatul zâmbind.
-Uau, ce super diferenţă! În altă ordine de idei, ce anume din comportamentul sau spusele mele te-au făcut să înţelegi că eu vreau să fac parte din organizaţia voastră?! Prea puţin contează pentru mine că tatăl meu natural e fondatorul.
-Axe, făcu Luci o pauză privindu-şi ceasul. Eu chiar trebuie să plec, văd că David e reţinut de ceva, va apărea în curând oricum. Uite, până vine el analizează situaţia aşa: un cuplu este dat dispărut. Tatăl şi soţia sunt descoperiţi morţi la marginea oraşului iar băiatul dă vina pe o organizaţie secretă care i-a plănuit toată viaţa. Ce crezi ca vor spune autorităţile?!
-Sper să mori în chinuri! Legat de un copac, în pielea goală undeva în Delta Dunării şi ţânţarii să-ţi sugă absolut tot sângele! Eşti o curvă de om!
-Deloc, nu cu cei pe care îi iubesc. Tu eşti una dintre acele persoane nepoate, nu uita asta. Te voi ajuta întotdeauna! Am plecat...
-Stai, mi-e sete iar, spuse Axe cu o voce blândă.
-Vine David. Pa!
De-odată Axe sări în picioare, uită de sete, inima-i începu să pulseze mai rapid iar ochii îi rămăseseră aţintiţi pe uşa cămăruţei. Nu ştia cum să reacţioneze dar simţea că e cazul să-şi pregătească criticile, întrebările şi ofensiva la adresa celuia care l-a abandonat când era prea mic să aleagă, dându-l pe 'mâna' altora.
-Salut fiule, hai la o plimbare, spuse bărbatul care brusc numai părea chiar atât de bătrân!
-Ce?! Ai chef de plimbare?!
-Da, haide!
Axe dădu ochii peste cap, strânse pumnii şi păşise în afara cămpruţei. Nimic nu era precum îşi imaginase. Holurile erau aranjate cu tavan fals şi spoturi luminoase, pereţii vopsiţi într-un crem cald şi liniştitor, uşile frumos lăcuite şi mai presus de toate podeaua lucea.
-Te aşteptai la un subsol de bloc, aşa-i?
-Da, sincer să fiu mă aşteptam ca faimosul vostru sediu să mai conţină doar două alte camere pe lângă cea de interogatoriu.
-Mă bucur că ai realizat că aia e camera unde îi ducem pe cei de la care vrem informaţii. Referitor la sediu, poate rivaliza uşor cu sediul C.I.A. din America. Nu ca mărime, ci ca lux şi tehnologie sau securitate.
-Mhm, de ce m-ai dat spre adopţie după ce a murit mama?
-Uite-te bine împrejur pentru că asta va fi casa ta pentru următorii 17 ani, spuse bărbatul fără a scoate la iveală vreo urmă de regret sau mâhnire. În capătul holului este o uşă pe care scrie ATWH, intră şi vei fi iniţiat de un alt membru de-al nostru. Peste două ore te aştept înapoi în camera din care ai ieşit şi de data asta eu voi fi pe scaun şi tu în picioare.
-Mamă, ce-o mai lungeşti...
-Ai încredere în mine, te implor!
-Bine, fie, spuse Axe după o lungă pauză şi o privire plină de ură.
Băiatul îşi duse mâna dreaptă la ceafă şi porni spre uşa indicată de tatăl său. Ajunse în dreptul ei şi se găsi într-o dilemă: să intre pur şi simplu sau să ciocănească? Din moment ce Dana şi-a schimbat tot comportamentul când a auzit numele de David, Axe şi-a imaginat că era considerat un fel de prinţ urmaş la tron, aşa că de ce să se mai ostenească să lovească uşa încet cu pumnul înainte de a intra?!
-Hai Axe, intră azi, nu te mai gândi să baţi, spuse o voce din interior ce-l făcu pe băiat să tresară!
Tânărul păşi în cameră aşteptându-se să vadă ceva asemănător cu precedenta sa 'celulă'. Se înşelase iarăşi. Spaţiul din spatele uşii pe care scria ATWH nu se compara nici pe departe cu celălalt: o cameră mare şi lungă, precum o hală de spălătorie auto, cu coloane subţiri din tavan până-n podea, fără ferestre şi cu neoane multe ce îi ofereau o luminozitate excesivă şi ciudată. Iarăşi nicio piesă de mobilier şi veşnicul simbol negru cu roşu pictat vizibil pe perete. 'Mamă, ăştia sunt puţin exageraţi cu săgeata vieţii! Nu înţeleg unde pielea mea văd ei libertate şi supremaţie în aşa ceva. Mă aşteptam la ceva mai mitic cu inscripţii indescifrabile pe el sau învăluit în mister... '. De tavan erau atârnate diferite animale moarte dar care nu emanau nici-un fel de miros, nici măcar de formol. Singurele sunete care puteau fi percepute în acea cameră erau provocate de zalele lanţurilor de care erau agăţate leşurile. O persoană stătea cu spatele către intrare, îmbrăcată total în negru, cu mâinile încucişate la piept. La picioarele sale era o cârpă pe care erau expuse diferite tipuri de arme: steluţe ninja, cuţite de bucătărie, un satâr, o bilă de biliard, o şurubelniţă, un ciocan de bătut carnea şi un pistol fără amortizor.
-Salut Axe, eu sunt Jerry. Exact ca în desenul animat, spuse ea fără să se intoarcă.
-Văd că toată lumea mă cunoaşte deja, lucru ce mă face să mă simt inconfortabil când e vorba să cunosc o persoană nouă dar o voi face de fiecare dată: Axe, incântat! Băiatul întinse mâna pentru a face cunoştiinţă cum se cuvine.
-Îmi pare bine! Jerry se întoarse într-o fracţiune de secundă şi prinse strâns mâna băiatului, după care îşi lepădă ochelarii de soare.
Axe tresărise şi duse piciorul drept puţin în spate precum îi dictase instinctul.
-Ai instincte de leu observ!
-Eşti femeie şi eşti şi oarbă pe deasupra, exclamă Axe pe jumătate speriat pe cealaltă uimit şi confuz!
-Chiar şi spirit de observaţie! Sunt impresionată! După cum ti-a spus David, eu te voi iniţia puţin. Spune-mi dacă doreşti ceva anume înainte să incepem.
-Da, o ţigară şi un pahar de a...
-Mă bucur că nu doreşti nimic. Deci putem începe.
-Eşti şi surdă dintr-o dată?!
-Şşşşş! Guriţa mică, nu sunt psiholog ca să stăm la taclale. Ai mai folosit vre-una dintre armele astea vre-odată?
-Păi cuţitul...
-Da sau nu? Nu avem timp de pierdut Axe!
-Păi...
-Deci nu ai mai folosit. Alege una te rog.
-Hmm...
-Hai azi!
-Dar...
-Alege! O palmă puternică îi electriză obrazul stâng şi îi întoarse pirvirea spre dreapta.
-Pistolul! Încă o dată frica vorbise pentru Axe.
-Eu aleg bila de biliard. Hai să jucăm un joc! Trebuie să mă împuşti înainte ca eu să te lovesc cu bila asta de plastic. Ce zici?
Axe nu avea nici cea mai mică idee cum să răspundă aşa că miză pe faptul că pistolul era fie cu aer comprimat, fie fără gloanţe.
-S-a făcut! Ridică arma, o îndreptase spre Jerry şi apăsă trăgaciul. Într-o fracţiune de secundă întreaga parte dreaptă a corpului său simţi un şoc puternic iar urechile începuseră să-i ţiuie infernal.
-Au! Bravo! Vom continua mai târziu. Femeia căzuse din picioare şi sângele începu să curgă prin rana din umărul drept.
Axe începu să strige după ajutor ca o fetiţă panicată dar brusc lumina se stinse şi pentru el din cauza unei lovituri de bilă de biliard în moalele capului.
-Eşti singurul care a reuşit din prima! Bravo Axe! Hai sus acum, fugi şi cheamă doctorul să-mi extragă glonţul!
Linişte. Axe zăcea pe podea inconştient.
-Ah, l-am lovit prea tare. Jerry scoase telefonul mobil modificat special pentru ea. Avea nevoie doar de comandă vocală pentru a-l folosi. David, rostise femeia. O succesiune de sunete se auziră după care:
-Vino cu un doctor. Atât eu cât şi Axe avem nevoie.
-Nebuno, te-am rugat să-l laşi lejer azi!
-Nu el e victima aici, nu te mai agita atât! Fii mândru de el dar grăbeşte-te! Închise telefonul, îl băgase înapoi în buzunar şi se aşeză pe podea, lângă băiatul leşinat. La naiba Axe! Adoram jacheta asta, uite ce aer de dură îmi oferă.
Evident Axe nu replică în niciun fel căci era pe alte tărâmuri, dormea mult prea adânc pentru a auzi ce se întâmplă în jurul său.

Pe culoar o uşă metalică se deschise repede şi David dădu să iasă dar se întâlni cu un zid roşcat ce-l privea furios:
-Dana, m-ai speriat! E gata pixul pe care ţi l-am cerut?
-De ieri chiar, poftim. David, am o întrebare...
-Spune.
-Eşti sigur că se va acomoda? Eşti sigur că merită să investim atâtea resurse în pregătirea lui? Ar fi o mare pierdere ca la un moment dat, în mijlocul unei misiuni să înceapă să viseze sau să ezite să apese trăgaciul şi mai apoi să ne anunţe că el nu-şi vede viitorul aşa.
-Dana, calmează-te. Nu te va mânca. Axe chiar e un băiat bun şi chiar cred că e în stare să devină cel mai priceput asasin din lume. Are nevoie de ajutorul tău totuşi. El are nevoie de tine să-i fii alături şi va fi mereu acolo pentru tine. Eşti mai mare decât el şi ţie îţi va reveni marea sarcină de a-l proteja. Poţi face asta pentru mine, spuse David punând palma dreaptă pe umărul stâng al fetii?
-Da... Pot.
-Promite-mi te rog!
-Îţi jur! Dana depuse jurământul cu o determinare la fel de mare ca a unui soldat ce pleacă pe front pentru prima oară în viaţa lui.
-Haide să-l verificăm. L-am lăsat pe mâna lui Jerry şi aparent amândoi au nevoie de doctor. Sunt curios ce s-a întâmplat.
Au intrat amândoi în camera ce purta denumirea ATWH şi instataneu zâmbetul le-a pierit căci petele de sânge de pe duşumea le-au sărit în ochi. Dana reacţionă instataneu şi fugi direct la Axe cel inconştient. Îl apucă cu mâna stângă de după ceafă ridicându-i puţin capul după care îl plesnise de două ori:
-Hei, băieţel, revino-ţi!
Axe tresări iarăşi dar deschizând ochii şi văzând-o pe fată a renunţat la instinctul de a se zbate pentru scăpare. Nu neapărat pentru că o recunoscuse ci pentru că nu ştia exact de ce se simte atât de minunat:
-Cine eşti tu, întrebă el?
-Şeful tău, răspunse Dana. Îţi ordon să-ţi ştergi zâmbetul ăla tâmp de pe buze şi să te ridici până nu vine şi runda a 2-a de palme, spuse fata pe un ton autoritar dar zâmbind călduros.
David râdea stând în picioare în mijlocul camerei cu mâinile împreunate peste baston:
-Eşti bine jerry?
-Da, stai fără griji. Femeia făcu o pauză şi se apropie de bărbat. Nu te-am mai văzut râzând de mult timp... E foarte perspicace să ştii, chiar există o şansă să devină liderul de care ai nevoie dar asta va presupune foarte multă muncă şi determinare.
-Contez pe tine, da?
-Desigur David. Ştii bine că aş face orice pentru tine nu?!
-Mulţumesc, zâmbi bărbatul!
-Păcat că tu nu faci mai nimic pentru mine...
-Spune-mi, ce e?
-Doctorul David! Doare de mă piş pe mine!
-Leo, urlă bărbatul cu toată forţa sa!

To be continued...
Să auzim de bine!