Riot - Chapter I: Beginings

-Poate mai târziu, spuse Luci. Acum ia o gură de whisky, ca băieţii aşa! Duse mâna în buzunarul de la pieptul jachetei de piele neagră pe care o purta şi scoase o sticlă metalică precum cele din filmele puţin mai vechi. Îi dădu dopul jos şi i-o duse încet la gură lui Axe ce întinse buzele de parcă ar fi fost un peşte pe uscat. Luci înclină recipientul pentru a facilita scurgerea băuturii şi o ţinu aşa până băiatul bulbucă ochii după care zâmbise şi puse dopul înapoi. Asta-i băutura bărbaţilor bă Axe! Asta, nu apa, exclamă bărbatul ridicând sticla de metal sus în mâna dreaptă de parcă ar fi fost un măreţ trofeu!
Surprinzător până şi Axe zâmbi, evident după ce îşi scutură capul de două trei ori şi expirase precum un dragon.
-Oho, ai zâmbit! Facem progrese, spuse Luci! Hai să numai pierdem vremea aiurea şi să trecem la subiect!
-Dă-mi o ţigară mai întâi şi ar fi frumos de m-ai şi dezlega. Unde dracu să fug?! Şi oricum nu cred că ţi-e teamă de lovitura mea de dreapta oricât de nimicitoare ar fi ea. Axe se decise să joace 'hora' pe care i-o propuse bărbatul căci altă alternativa s-ar fi soldat, cel mai probabil, cu alte lovituri.
-Ei da?! Şi de unde ştiu eu că în momentul în care ai să te ridici de pe scaun, nu ai să începi să arunci cu fulgere prin cur ca să mă omori, râse Luci zgomotos?!
Axe doar ridicase o sprânceană şi zâmbi scurt. Nu îşi imaginase că un tip cu un aspect atât de dur are posibilitatea de a face glume stupide şi copilăreşti. Se simţea ciudat căci Luci din momentul de faţă îi amintea de Şobo, un fost prieten din generală. Arăta la fel de dur, era cel mai înalt tip din întreaga şcoală şi nimeni nu-l înjurase vreodată. Totuşi, jucând basket cu el destul de des, Axe observă vă sub ascpectul de monstru mâncător de lumi pe care-l avea, se ascundea doar un copil căruia îi era frică să se maturizeze. Făcea mereu glume copilăreşti la care râdea de mama focului. Din păcate viaţa se sfârşise mult prea crunt pentru el la vârsta de doar 13 ani.
Doar ce jucaseră basket şi se deciseră să meargă să bea o gură de apă, dar nu la Axe acasă pentru că era prea departe. Din nefericire nici la Şobo acasă nu era nimeni.
-Căcat, a plecat mama la piaţă şi nu am cheie, iar!
-Hai mă la mine să bem o gură de apă, numai bine ne odihnim puţin pe drum, spuse Axe!
-N-ai mă treabă! Taci acolo! Fii antenă cum facem: tu cobori frumos jos, te duci în spatele blocului sub geamul de la balconul mic şi aştepţi acolo că o să apară Superman şi-o să intre în casă la mine să-ţi arunce un blidon de apă în cap. Ne-am înţeles?
-Eşti tâmpit mă!
-Taci te-am întrebat! Marş jos şi aşteaptă, îi trase Şobo un şut în fund şi îi zâmbi călduros!
Zis şi făcut, Axe ascultase ordinul şi conform instrucţiunilor merse să-l aştepte pe Superman. Acesta nu întârziase deloc şi se ivi cu un etaj mai sus:
-Tu ăla mic şi prost de jos! Fii atent la Superman aici! urlase Şobo de la etajul 4.
-Bă dementule, ai grijă să nu cazi, răspunse Axe cu zâmbetul pe buze!
-N-ai mă treabă! Nu e prima oară când cobor de la etajul 4 la 3.
Axe tăcu şi urmări fără niciun fel de grijă cum Şobo stătea atârnat de sârmele pentru rufe şi căuta etajul următor cu picioarele. Totul se petrecu într-o fracţiune de secundă. O pocnitură urmată de o zdruncinătură pe care o simţise în piept, precedată de o bubuitură înfundată. Şobo căzuse cu întreg corpul pe pământ şi capul pe marginea de 50 de centimetri ce înconjura blocul. Axe intră în panică instantaneu, urlase ca o mică fetiţă ce tocmai văzu un păianjen după care îl strigă pe aşa zisul Superman. Nimic, super eroul avea capul strivit, sângele izbucnise deja pe nări şi ochi, singurul strop de viaţă rămânând într-un deget de la mâna dreaptă ce se zbătea constant. Şobo îşi uitase superputerile acasă şi imortalitatea în dormitor, plecând spre un loc mai bun după doar 13 ani de viaţă.

Luci tăie sfoara ce-l ţinea pe băiat prizonier în scaunul torturii cu un mic briceag scos din buzunarul drept al pantalonilor de blug clasic. Făcu un pas în spate, scoase pachetul de ţigări şi bricheta după care i le întinse pe ambele lui Axe.
-Poftim, bagă fum în tine că am impresia că tânjeşti tare de tot după o ţigară.
-Mersi, replică Axe. Luă o ţigară, o aprinse, trase 2 fumuri zdravene, expiră fumul în sus şi se aşeză la loc pe scaun lăsând capul pe spate. Mai că ai fi spus că se relaxase 100% şi că se simţea ca acasă. Ştii, am o intrebare pentru tine Luci...
-Ia zii mă! Ce e?
-Ce reprezintă simbolul ăla de pe perete?
-Te referi la simbolul ăsta? Luci îşi ridicase mâneca dreaptă şi îi arătă antebraţul tatuat cu exact acelaşi simbol.
Automat îi veni în minte moşulică pe care îl întâlnise cu p zi în urmă pe bancă şi un fior ciudat îi făcu pielea de găină.
-E o onoare să porţi simbolul ăsta Axe, e simbolul libertăţii, exprimă absolut tot ce-ţi doreşti pe lume. Plus că arată destul de şmecher nu crezi, zâmbi Luci aruncându-şi privirea spre băiat şi surprinzându-l uitându-se în gol cu nişte ochi cât cepele?
-Deci şi el... Sunteţi o sectă aşa-i? Vreo organizaţie de fanatici sau ceva de genu? Am mai văzut simbolul ăsta ieri...
-Deci deja l-ai cunoscut. Perfect, răspunse Luci cu un zâmbet călduros!

To be continued...
Să auzim de bine!