Riot - Chapter I: Beginings

-Pe cine să cunosc?
-Pe tatăl tău...
-D'oh! Normal că l-am cunoscut. Eşti berbec?!
-Nu, nu ai înţeles. Off! Ai răbdare să-mi aprind şi eu o ţigară. Îşi scoase iarăşi pachetul de ţigări, luase una, o aprinse, trase un fum scurt după care se aşeză în fund direct pe podea. Treaba sună în felul următor Axe: Dan şi Maria nu erau părinţii tăi naturali...
-Căcat! Hai bă Luci, o dai în telenovele, las-o-n fasole de treabă! Am văzut poze cu mama de când aveam doar câteva săptămâni şi Dan o facuse.
-Bă, nu fii copil! Mama ta naturală se numea Mihaela. A fost cea mai puternică şi curajoasă femeie pe care am cunoscut-o în viaţa mea. Ea mi-a deschis ochii, mi-a dat rost în viaţă şi datorită ei sunt acum în faţa ta. Tot datorită sacrificiului ei tu stai acum pe scaunul ăla privindu-mă cu ochii aia bulbucaţi de parcă te-ai uita la o puţă de femeie pentru prima dată. Maică-ta naturală nu era proasta aia de Maria care se uita la telenovele toată ziua! Mihaela şi-a dat propria-i viaţă ca tu să trăieşti, s-a sacrificat pentru că era convinsă că lumea are nevoie de tine. Nu lumea în sensul 'rasa umană' ci aceeia care intră în contact direct cu tine.
-Dar nu are niciun sens, nu am sesizat niciodată că... De ce nu mi-a spus nimeni nimic până acum?!
-Pentru că erai în pericol aşa că ai fost dat spre adopţie. Maria şi Dan au fost 'angajaţi' să te ţină ascuns, să te facă pierdut.
-Adică absolut tot ce ştiu e o minciună?! Eu nu am familie?
-Nu e minciună mă Axe! Maria s-a ataşat de tine mai mult decât şi-ar fi imaginat vreodată! Te-a iubit enorm şi te-a tratat ca pe propriul său fiu deşi a fost sfătuită să evite asta. Dan la fel, a fost un 'tată' să zicem exemplar.
-Să înţeleg că tatăl meu natural e moşul cu care am stat de vorbă ieri?!
-Bingo! Nu se mai putea abţine doar să te 'observe' zi de zi şi a decis să schimbe câteva vorbe cu tine deşi era conştient că asta îţi va ruina întreg universul; a simţit că a sosit timpul.
Axe rămase mască. Era confuz, furios, fericit, curios şi trist dar mai presus de toate simţi un sentiment ciudat, simţi cum mica, modesta şi lipsita de măreţie viaţă a sa poate căpăta sens. Totuşi avea mult prea multe întrebări şi ignoră total senzaţia. Să plângă nici atât; era momentul să-şi apuce destinul de coarne şi să-l ghideze în direcţia corectă.
-Bun, spuse Axe. Căcat, nu ştiu ce să zic, nu ştiu ce să simt şi am o droaie de întrebări. Hai să o luăm cu începutul. Ce reprezintă simbolul? Simt că are legătură cu mama şi cu viaţa pe care o consideram reală şi normală până acum câteva momente.
-Da, aşa e. Simbolul e un logo, aşa mai pe înţelesul tău. Ne reprezintă pe noi dar mai presus de toate te reprezintă pe tine, îţi curge prin vene. Părinţii tăi sunt fondatorii, creatorii. Înainte ne numeam MYOL şi ţin minte că fiecare literă semnifica ceva dar nu-mi mai amintesc exact ce. Oricum, am evoluat mult de atunci şi am decis că e mai bine să rămânem în umbră, să rămânem anonimi.
-Cu toţii sunteţi tatuaţi nu?
-Da, mai puţin taicătu' care are simbolul gravat în piele.
-Înţeleg. Păi cu ce vă ocupaţi? Din câte ai zis până acum şi după modul în care m-ai tratat am impresia că nu aveţi o activitate tocmai legală, spuse Axe pe un ton suspicios.
-Nu facem nimic rău dacă asta vrei să insinuezi.
-Ei da?! Doar ce ai sau aţi omorât doi oameni! Asta ţi se pare normal?
-Da. Am avut o înţelegere, au călcat strâmb pentru a treia oară, fură preveniţi înainte dar nu le păsă. Aşa că a venit frumos tanti cu coasa şi îi luă cu ea... Clar, nu a fost tocmai frumos dar Dan şi Maria ştiau prea multe, nu ne puteam baza pe cuvântul lor de onoare că vor păstra tăcerea.
-Sper că nu te aştepţi să înţeleg ce spui şi să fiu recunoscător pentru tot ce aţi făcut sau ai făcut sau cine dracu s-o fi ocupat de asta, spuse Axe cu un ton puternic şi serios!
-În niciun caz, replică Luci băgând mâinile în buzunarele de la pantaloni. Dar sper să poţi face faţă adevărului; acum mai mult ca niciodată trebuie să fii puternic.
-Înţelege că până nu văd lucruri clare, până nu am dovezi, nu am să cred un lucru din ce spui. Te-am văzut pentru prima dată acum jumătate de oră, am făcut mai întâi cunoştiinţă cu pumnii tăi... Câtă încredere crezi că-ti acord?!
-Sper că mai multă după ce vei vedea asta. Luci băgă mâna în buzunarul de la piept al jachetei şi scoase un teanc de poze. Aruncase câte o privire pe fiecare în parte. Axe, ce făceaţi voi la ora 11 în fiecare zi de naştere a ta?
-Mergeam să mâncăm la restaurant, primeam cadouri şi stăteam fix 2 ore cu ai mei după care făceam 2 poze şi plecam înapoi acasă... Bine, nu şi în ultimii 2 ani pentru că eu plecam să mă văd cu prietenii.
-Întocmai, replică bărbatul. Ai văzut ambele poze vreodată?
-Nu prea m-a interesat pentru că preţuiesc amintirile din capul meu mai mult decât nişte hârtii imprimate cu cerneală. Nu am văzut niciuna chiar.
-Poftim, uite-te acum pe ele şi zi-mi ce ţi se pare ciudat. Luci îi înmână toate pozele după care se aşeză înapoi pe duşumea. Nu te grăbi, analizează-le bine!
Axe luă pozele cu cea mai mare lipsă de interes din lume. Mai întâi le numără şi constată că erau fix 21, câţi ani avea el. Se uită pe prima şi nu observă nimic, a doua la fel, a treia iarăşi nimic. Abandonă ideea:
-Mda, uite asta e viţa despre care susţii tu că nu e adevărată.
-Uite-e mai atent Axe, e important!
Nu avea nici cea mai mică idee de ce acceptă iarăşi acceptă să intre în hora lui Luci. Adânc în sufletul său, Axe a simţit întotdeauna că nu poate fi un simplu oarecare ce păşeşte pe acest Pământ, simţea că el e sortit să devină erou. Visa de multe ori că se va trezi într-o dimineaţă cu vreo superputere dar niciodată nu a fost convins de aşa ceva şi a lăsat-o la stadiul de fantezie. Acum pe măsură ce studia fiecare poză în detaliu, pulsul i se accelerase şi realiză că era extrem de curios să descopere ceva care să redea un sens vieţii sale.
Analiză fiecare mic lucru de pe mese, de pe pereţi, îşi analiză părinţii mai profund decât o făcuse vreodată- ciudat, după ce a auzit ce i-a spus Luci, nu i se mai făcuse deloc dor de ei- şi nu găsea nimic. Exact la ultima poză pe care deja numai avea chef să o mai analizeze, observă ceva ciudat în fundal. Doi bărbabţi cu ochelari negri de soare pe ochi stând ca şi cum era musai să apară şi ei în momentul imortalizării. Nu îi recunoştea, nu îi mai văzuse vreodată dar ei apăreau în absolut fiecare poză. Instantaneu pulsul său mai acceleră puţin, pielea i se făcu ca de găină şi căscă ochii mai larg. Luă iarăşi pozele la puricat, concentrându-se de această dată pe bărbaţii din spate şi constată surpins:
-E el! E moşul ăla şi... Tu?! Ce mama măsii se petrece?! Axe aruncă toate pozele pe jos şi se ridicase instantaneu în picioare. Cine dracu eşti?
-Ei bine, moşul e tatăl tău, ţi-am zis asta deja iar eu sunt fratele mamei tale şi totodată cel mai bun prieten a lui David, replică Luci privind duşumeaua. Tu eşti nepoţelul meu!
-David?!
-Tatăl tău, ăsta e numele lui.
-Fraţi sau surori am, întrebă Axe fără niciun pic de interes şi cu sprânceana dreaptă ridicată, precum ar asculta cele mai mari baliverne din lume?
-Vei afla asta de la tatăl tău. Dintr-o clipă în alta trebuie să intre pe uşă.

To be continued...