5/18/2010

Riot - Chapter I: Beginings

Axe încercă să-şi mişte mâna dreaptă, să o bage înapoi sub pătură căci o simţea rece. 'Căcat, iar am adormit cu mâna sub mine şi mi-a amorţit de n-o mai pot mişca! O apuc cu stânga şi o trag.' îşi spuse în sine cu ochii încă închişi. Dădu comanda dinspre creier spre membrul stâng supeior dar nu se întâmplă nimic. 'Ţurai, mi-a amorţit şi stânga!'. S-a decis să deschidă ochii şi să arunce o privire la membrele sale şi spre uimirea lui îşi văzu ambele mâini imoblizate la propriu căci era legat de un scaun. Şi-a păstrat calmul: 'Căcat! Iar am un vis din-ăla ciudat bun de povestit în serile când ies cu prietenii în pădure. O să deschid ochii în realitate şi mă trezesc.' Zis şi făcut! Închise ochii la loc, se concentră puţin, respiră adînc şi-i deschise iarăşi. Fu obligat sa-i deschidă foarte larg căci o palmă intrase în contact, în mod violent, cu obrazul său stâng:
-Trezeste-te, gata cu odihna! urlase o voce groasă.
Aruncă instantaneu privirea spre cel care îl lovise şi nu inţelegea de ce simte durere. Mai avuse vise până acum în care cineva încerca să-l bată dar fie nu simţea nimic, fie era de 10 ori mai rapid şi câştiga imediat lupta.
Încă o palmă şi peste celălalt obraz îl făcu să se deştepte de-a binelea şi să realizeze că nu e vorba de niciun vis, chiar era legat de un scaun şi avea în faţă un bărbat înalt şi corpolent ce îl tot pălmuia. Un fior de frică îi străbătuse întreg corpul, din vârful degetului mare de la picior până sus în creier, inima începu să-i bată mult mai repede şi simţi o durere puternică de cap.
-Unde sunt? Ce vrei de la mine? Dă-mi drumu!
-Taci mă! şi îl lovise iarăşi.
-Mamă, tată! urlase Axe. Ajutooor!
- Ai tăi sunt morţi iar din locul ăsta nu te poate auzi nimeni. Îţi sugerez să te calmezi, spuse bărbatul. Avea cam 190 de centimetri înălţime, nişte palme mari ca de basketbalist cu nişte degete groase şi păroase. Era bine făcut deşi avea şi oleacă de burtă 'de bere' precum ar fi caracterizat-o Axe. Pe faţă trona o uriaşă tăietură ce se vindecă urat alături de o pereche de sprâncene stufoase. Nu era deloc atrăgător ci ai zice că a fost construit exact pentru a inspira frică.
-Cine eşti? întrebă băiatul îngrozit.
-Un prieten.
-Păi şi de ce mă ţii legat şi mă tot loveşti?
-Pentru că m-am plictisit să mă uit la tine cum dormi pe scaunul ăla şi să te văd că, în momentul în care te trezeşti, începi să ţipi dupa mămica precum o fetişoară de grădiniţă. Sincer mă aşteptam să mă înjuri, eventual de mamă, zâmbi bărbatul. Hai Axe, ştiu că poţi! Îl apucă ferm de după ceafă. Hai, arată-mi furia! Înjură-mă!
-Ia mâna de pe mine bă jegosule! se agită disperat băiatul. Cine dracu eşti şi de unde ştii cum mă cheamă?
-Eu sunt Luci şi îţi sunt prieten. Ştiu cum te cheamă pentru că am asistat la naşterea ta, spuse bărbatul cu un zâmbet calm şi o privire călduroasă.. Vezi tu, noi doi ne cunoaştem de aproape 22 de ani.
-Atunci de ce mi-ai omorât mama şi tatăl vedea-te-aş în pământ?! Ochii îi izbucniră în lacrimi şi se simţi secătuit de puteri ca şi cum energia vieţii îl părăsise. Nu s-ar fi imaginat niciodată în situaţia asta. Cine ar fi crezut că te poţi trezi şi că vei asista la prăbuşirea propriu-ţi univers?! Cum de a ajuns tocmai el să fie legat de un scaun într-o cameră mică şi obscură? Se considera un veritabil NIMENI.
-Pentru că îşi făcuseră treaba, îşi îndepliniseră misiuneam spuse Luci în timp ce se rezemă cu spatele de perete. Îşi băgă mâna dreaptă în buzunarul blugilor şi scoase un pachet de ţigări. Luă una, o puse între buze, o aprinse după care îndreptă pachetul spre Axe. Parcă fumezi...
-Mori mă! replică baiatul cu toată furia din lume.
-Ok. Încearcă să te calmezi. Dan şi Maria au făcut o treabă grozavă dar înţelegerea luase sfârşit căci deveniseră impertinenţi. Plus că aveai nevoie de o schimbare, de un şut în fund pentru că habar n-ai cine eşti de fapt şi nu ştii ce responsabilitate trebuie să preiei...
-Eşti bolnav bă căcatule! Ai probleme cu capul! Staţi-ar pulsul să-ţi stea! îl întrerupse Axe.
-Offf... oftă bărbatul în timp ce lăsă capul în jos. Făcu 2 paşi spre Axe şi îl lovi puternic direct în stomac. Fie asculţi ce am de spus, fie îţi bag în gură una dintre şosetele mele împuţite, fie continui sa te lovesc. Numai trăncăni ca o fetiţă!


To be continued...
Toate cele bune să se-adune!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu