'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 10]

Axe cel visător şi cu capul mereu în nori până mai acum câteva zile era pe de-o parte uimit şi sceptic, pe de alta mândru şi nerăbdător. Puteri supranaturale?! Divinităţi şi pericole întunecate?! El, salvatorul?! Asta şi-a dorit toată viaţa dar acum când dorinţa i-a devenit realitate parcă numai era la fel de frumos, numai suna la fel de bine ca în imaginaţia lui. Nu se considera încă pregătit să-şi sacrifice viaţa pentru a salva nişte necunoscuţi...
-Suntem ochi şi urechi. Despre ce vorbiţi?! Întrebă Dana privindu-l pe Axe cu o determinare şi un curaj nemaiîntâlnit.
-Axe? Întrebă Isis. Eşti sigur pregătit pentru asta?!
-Isis, te rog frumos, m-am născut pregătit!
Cu toţii zâmbiră scurt şi o linişte plăcută inundă întreaga cameră. Încrederea celor 2 adolescenţi în Isis şi Sonya a revenit la 100% iar prin vene adrenalina începu să pulseze la simplul gând că ei 4 vor fi responsabili de ceva măreţ.
-Cum am zis mai devreme, e vremea lecţiei de istorie. Pentru a vă putea atinge potenţialul maxim şi pentru a putea face faţă la ceea ce urmează trebuie să mergem înapoi la origini şi trebuie să învăţaţi şi să înţelegeţi absolut tot. Spuse Isis stând cu mâinile încrucişate la piept.
-De la cele 4 elemente care stau la baza oricărui lucru sau fiinţă, la simboluri, numere, ştiinţă, fizică, alchemie, magie, legende, toate trebuie stăpânite la perfecţiune, după care puteţi face călătoria şi puteţi completa transformarea. Ceea ce urmează e simpla voastră iniţiere.
-Te referi la artele oculte? Întrebă Axe.
-Într-o oarecare măsură. Isis, le spui tu despre cele 4 elemente?
-Mhm! Femeia dădu simplu din cap în semn de afirmaţie şi trase adânc aer în piept. Sunt 4 elemente la originea oricărui lucru: Foc, Pământ, Apă şi Aer. Fiecare are 2 calităţi specifice. Focul... Isis îşi ridică mâna dreaptă în poziţie orizontală şi o flacără destul de puternică îşi făcu apariţia în palma sa, speriindu-i puţin pe cei 2 adolescenţi. Este fierbinte şi uscat, Pământul... Femeia întoarse palma invers şi smulse o bucată de rocă din podea fără a o atinge. Este uscat şi rece, Apa... Isis privi spre o mică urzică ce îşi croise drum până în dreptul geamului şi cu o simplă strângere a pumnului o uscă, mutând toată apa din ea şi lăsând-o să curgă pe masa din mijlocul camerei. Este rece şi udă, iar Aerul este umed şi fierbinte. Aşadar elementele sunt contrarii 2 câte 2. Foc şi Apă, Pământ şi Aer. De-asemenea Pământul şi Apa sunt grele în timp ce Aerul şi Focul sunt uşoare. Totuşi Plato le-a separat altfel, după 3 calităţi distincte: Focul este strălucitor, puţin dens şi mobil în timp ce Pământul este întunecat, dens şi imobil. Aşadar Focul şi Pământul sunt contrarii. Celelalte 2 elemente împrumută calităţile de la precedentele. Aşadar Aerul primeşte 2 calităţi de la Foc: puţin dens şi mobil şi una de la Pământ: întunecat. În acelaşi mod Apa primeşte 2 de la Pământ: întunecată şi densă şi una de la foc: mobilă. Dar Focul este de 2 ori mai dens ca Aerul, de 3 ori mai mobil şi de 4 ori mai strălucitor; Aerul este de 2 ori mai strălucitor, de 3 ori mai puţin dens şi de 4 ori mai mobil decât Apa. Aşadar Apa este de 2 ori mai luminoasă decât Pământul, de 3 ori mai puţin densă şi de 4 ori mai mobilă. Precum este Focul pentru Aer, aşa este Aerul pentru Apă, Apa pentru Pământ şi iarăşi Pământul pentru Apă, aşa este Apa pentru Aer şi aşa este Aerul pentru Foc. Aceasta este fundaţia tuturor trupurilor şi a minunatelor creaţii din jurul nostru.
-Uau! Nu am înţeles nimic! Spuse Axe scărpinându-se după ceafă.
-Cel ce va cunoaşte aceste calităţi ale elementelor şi felul în care interacţionează va putea creea cu uşurinţă lucruri la fel de minunate şi va fi perfect în magie. Toate aceste cuvinte îl lăsară mască pe băiat şi nu din cauză că sunau a fantezie ci pentru că veniră din gura Danei.
-Ce dracu?! Se miră Axe încruntat.
Dana replică doar printr-un zâmbet şi îşi întoarse privirea spre Sonya.
-Bravo Dana! Uimitor! Ai reuşit să foloseşti întreaga capacitate intelectuală pentru a trage concluzia! Sonya îi zâmbi călduros fetei şi îşi întoarse privirea spre Axe. Stai liniştit, deşi nu realizezi acum, tot ce a spus Isis ţi s-a întipărit bine în minte.
-Înainte să închei cu Elementele trebuie să vă menţionez despre cele care de fapt şi de drept nici nu sunt Elemente. Sunt variabile şi se pot transforma unul în altul. Sunt temutele medii supranumite Sufletul Naturii Mijlocii. Sunt foarte puţini care au înţeles misterele ce le înconjoară. În aceste elemente se află numere, grade, ordini, perfecţiunea oricărui efect din orice, fie natural, celestial sau supercelestial; sunt pline de minuni şi mistere. Din aceste elemente şi prin ele purced legăturile, diviziunile şi transmutaţiile tuturor lucrurilor, prezicerea celor ce vor urma, contactarea răului sau a spiritelor bune.
Axe şi Dana au schimbat priviri de nedumerire, au ridicat din umeri şi şi-au întors privirea spre cele 2 femei.
-Isis? Băiatul făcu o pauză. Ştiu că întrebarea mea nu-şi are rostul acum dar am nevoie de răspuns pentru a merge mai departe. Am nevoie de o motivaţie puternică.
-Ce e Axe?
-David a plecat grăbit şi a spus că ne veţi oferi detalii. Despre ce e vorba?
-Of... Isis oftă şi îşi întoarse privirea spre podea.
-Dă-mi voie te rog! O întrerupse Dana privindu-l pe Axe. Când ne-am oprit la benzinărie şi ţi-am dat lista de cumpărături, eu şi David am plecat pentru că eram urmăriţi de cineva. El nu a vurt să te implice aşa că te-am lăsat acolo. Urmăritorul era o simplă femeie, inofensivă la prima vedere dar care s-a dovedit rău intenţionată. Ea m-a împuşcat în umăr după care David a băgat 4 gloanţe în ea. Fata făcuse o pauză amintindu-şi de rană şi întrebându-se de ce nu o mai doare deloc.
-Aha, super! Aţi omorât o femeie. Să înţeleg că el a plecat pentru că a aflat poliţia.
-Nu tocmai... Vezi tu, Sonya mi-a spus că glonţul avea otravă în el şi că puteam fi moartă dacă nu-şi dădea seama. Pe lângă asta...
-Continuă... Axe se încruntă, povestea era deja exagerată pentru el şi era curios ce va urma.
-Femeia, deşi împuşcată de 4 ori, s-a ridicat şi a fugit mai repede decât o poate face un om normal.
-Aşa...
-Înţelege că nu a murit! Gloanţele erau în ea dar nicio picătură de sânge nu a curs! Nici măcar nu o durea, s-a ridicat şi a dispărut extrem de repede!
-Dana, din moment ce nu a tras cu flăcări pe fund, presupun că era doar drogată...
-Te înşeli Axe... E vorba de Lirael! Spuse Isis privind podeaua mâhnită.

Va urma...

'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 9]

David închise telefonul şi se întoarse în bucătăria casei 'sculptată' în deal. Privirea sa era pierdută ca şi cum spiritul său zburda pe alte meleaguri, furia i se citea pe figură dar întregul său corp emana determinare şi curaj. Isis îl privi oarecum îngrijorată stând spirjinită de masa din mijloc cu mâinile încrucişate la piept. Îşi cunoştea fiul şi nu avea nevoie de explicaţii. Ceva rău urma să se întâmple putea simţi asta cu întreg spiritul său iar privirea lui David nu făcea decât să-i întărească premoniţia. Nu era vorba de ceva banal, nu era o altă misiune ce necesita pistoale şi explozibil, nu era o simplă informaţie ce le strică planurile de a curăţa lumea de răfăcători. Era clipa adevărului, venise momentul ca atât ea cât şi sora ei geamănă, împreună cu David şi cei 2 adolescenţi să-şi înfrunte destinul, să actţioneze în direcţia ce le-a fost menită. O privire direct în ochii fiului său şi Isis auzi 'E timpul!'.
-E timpul! Isis, Sonya, e rândul vostru! Eu trebuie să plec să mă întâlnesc cu Jerry şi Luci. MYOL e în criză...
-Cum?! Întrebă Dana stupefiată, ridicându-şi capul de pe braţe.
-Pft! Exclamă Axe dând din mâna dreaptă ca şi cum s-ar fi aşteptat la asta.
-Isis şi Sonya vă vor da detalii, vă vor explica de ce e musai să plec aşa grăbit. Pe 12 August ne întâlnim aici, la ora 23:00. David îi înmână Danei o foaie de hârtie cu nişte numere pe ea. Îi puse mâna dreaptă pe umărul stâng şi o privi fix în ochi vorbind oarecum în şoaptă.Mă bazez pe tine! Sper că nu ai uitat ce am discutat în legătură cu... Şi făcu un semn subtil din cap spre Axe după care o pupă călduros pe frunte.
-Nu am uitat, stai liniştit, e pe mâini bune! Replică fata făcându-i din ochi şi zâmbind ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
-Mamă... Axe, ştiu că a rămas totul în plop dar jur că mă voi revanşa. Tu vei fi bărbatul aici în lipsa mea, te rog să ai grijă de toţi! Spuse David privind spre geam.
-Da, cum spui tu... Răspunse băiatul mâhnit.
Fără să mai scoată un sunet David se întoarse şi păşi în beznă. După câteva secunde motorul maşinii sparse liniştea din bucătărie şi automobilul bărbatului se îndepărtă rapid. Toţi cei 4 rămaseră secunde bune cu privirile aţintite pe fereastră, gânditori.
-Bun. Spuse Sonya. Isis, începem?
-Mhm! Replică cea din urmă zâmbind malefic.
-Să începem ce? Să facem de mâncare?! Spuse Axe sarcastic în timp ce Dana îi aprobă nedumerirea printr-un zâmbet scurt.
-În niciun caz! E timpul să vă transformaţi, să vă lămuriţi, să simţiţi şi să învăţaţi ca la momentul oportun să acţionaţi negreşit.
-Ha-ha-ha! Râse Axe isteric.
Isis făcu un semn simplu din mâna dreaptă trecând-o încet prin aer şi glasul băiatului pieri instantaneu. Dana tresări de pe scaun ridicându-se într-o clipită în picioare şi năpustindu-se spre femeie.
-Dana... Spuse Sonya pe un ton ciudat ca şi cum ar fi dezamăgită, după care ridică brusc mâinile şi fără a o atinge, o imobiliză pe roşcată. Stai jos te rog! Gesticulând simplu prin aer şi ţinându-şi privirea aţintită spre Dana, o făcu să se aşeze înapoi pe alt scaun lângă Axe.
Nici roşcata, nici băiatul numai înţelegeau nimic. I-a adus David aici pentru a fi chinuiţi de gemenele astea ciudate? Amândoi încetară să se zbată, tăcură, lăsându-şi inimile să bată atât de puternic încât zgomotele puteau fi auzite în întreaga cameră.
-Uite cât de speriaţi sunt! Isis, vezi? Întrebă Sonya vizibil amuzată de situaţie.
-Nu trebuie să vă fie teamă. Noi nu suntem aici să vă facem rău. Vrem doar respect şi linişte, vrem doar să închideţi orice altă legătură cu exteriorul. Uitaţi absolut tot ce sunteţi, tot ce aţi învăţat până acum şi deschideţi-vă complet mintea şi simţurile. E timpul pentru lecţia de istorie!
-Până nu atingeţi amândoi starea necesară nu vom începe bineînţeles! Spuse Sonya lăsând mâinile jos.
Atât Dana cât şi Axe nu ascultaseră absolut niciun cuvânt din gura lui Isis şi încercau din răsputeri să scape din starea de imobilitate. Roşcata o privea încruntată pe Sonya, clar iritată de situaţie, venele începând să i se umfle în întreg corpul. Îşi concentră toată puetrea şi furia şi reuşi să scoată câteva cuvinte:
-Ce dracu sunteţi?!
-Ghizi spirituali pentru voi. Răspunse Isis zâmbind. Degeaba te enervezi. Chiar dacă ştii că ai o latură divină şi puternică nu o poţi controla acum. Haideţi, intraţi în hora noastră şi veţi vedea că nu vorbim aiurea. Relaxaţi-vă!
-Credeţi că am mai sta să vă luăm cu vorba dacă vă voiam răul?! Întrebă Sonya stând cu mâinile încucişate la piept.
-Uite... Vă place rock-ul? Să ascultăm o piesă liniştită şi să ne relaxăm cu toţii. De nicăieri muzica începu să cânte. Era o piesă calmă, cuvintele solistei mângâind uşor şi călduros urechile tinerilor şi parcă obligându-i să uite orice necaz, manipulându-i să se calmeze.
Axe închise ochii mânat de vocea plăcută din piesă şi instantaneu pătrunse într-un alt univers. Universul său, universul numit Axe. El era Soarele în jurul căruia se învârtea ceilalţi, el era nucleul tuturor lucrurilor, el era atotştiutorul, el era viaţa. O fulgerare îl trezi înapoi la realitate căci într-o secundă îşi văzu absolut toată viaţa de până acum. Singura chestie ciudată era că o privea din exterior, observându-se pe sine. Deschise ochii şi văzu pe feţele celor 2 femei bucurie, ambele radiind lumină. Îşi mută privirea spre Dana şi o văzu şi pe ea radiind a fericire, o văzu mai frumoasă ca niciodată, strălucitoare precum o zână fermecată.
-Bravo! Aţi făcut şi pasul ăsta!
-Mhm! Spuneţi-mi, ce vedeţi în jurul nostru? Întrebă Sonya depărtându-şi puţin mâinile de corp.
-O lumină ciudată dar extrem de plăcută vederii. Replică Dana uimită. Şi Axe emană acelaşi lucru!
-Mda, e aura noastră presupun. Spuse băiatul oarecum neimpresionat.
-Exact Axe. Orice om are aşa ceva doar că doar 0,1% din ei pot vedea ce vedeţi voi acum. Clarifică Isis situaţia prompt.
-Ştiţi cât la sută din capacitatea creierului foloseşte un om normal pentru activităţile de zi cu zi? Întrebă Sonya.
-Doar 10%. Răspunse Dana fără a ezita.
-Restul doarme. 90% din capacitatea intelectuală a omului stă şi taie frunză la câini. Aşa de mare e risipa, atât de mult din potenţialul său aruncă un om normal pe apa sâmbetei.
-Bine. Voi două sunteţi şcolite, inteligente şi chestii de genu dar locuiţi sub un deal, izolate de lume. Ce spuneaţi de irosirea capacităţilor?! În loc să şedeţi aici indiferente în propria zonă de comfort ieşiţi acolo! Urlă Axe arătând cu degetul spre pădure. Ieşiţi din cocioaba asta şi schimbaţi ceva în căcatul ăsta de lume. Dintre noi 4, eu sunt singurul care timp de 20 de ani a crescut printre javre pe 2 picioare, a trecut prin situaţii de căcat, a fost făcut să creadă că totul se rezumă la bani, a fost trădat, înşelat şi călcat în picioare. Cu siguranţă întreaga omenire a apucat-o pe drumul greşit dar dacă stăm şi ne doare în cur de ceilalţi nu suntem cu nimic mai buni decât un om de rând!
-Axe... Oftă adânc Isis încrucişându-şi mâinile la piept şi privind în stânga, spre podea. Tu ai spus mai devreme ca o dată ce capeţi puteri mari capeţi şi responsabilităţi pe măsură. Ei bine, eu aş mai adăuga că te alegi şi cu pericole mari. Lumea despre care vorbeşti tu e un nimic. De-aş sta să mă gândesc, oamenii de rând sunt cei fericiţi, nu noi două.
-Axe... Interveni şi Sonya ce-l privi fix în ochi. Eu şi sora mea suntem pe tărâmul ăsta de atât de mult timp încât...
-Încât abia acum ne-am hotărât să acţionăm. Suntem la fel de bătrâne ca însuşi dealul dar mai fricoase ca nişte viermi, mai speriate ca un iepure în farurile unei maşini. O întrerupse Isis pe sora sa geamănă mutându-şi privirea spre băiat.
-Fraţii cei mari ai omenirii îşi dau acum osteneala să ne pregătească pentru apropiatul mare pas care ne va ţine trează conştiinţa şi ne va alunga frica de moarte. Aceasta ne va ajuta să îmbinăm fizicul cu astralul într-o legătură atât de strânsă încât să se formeze, de fapt, un singur plan de conştiinţă. Se va ajunge astfel la o integritate a neamului omenesc cum n-a mai fost niciodată şi aceasta se va întâmpla o dată cu unificarea aspectelor planetare care-l va face pe om să stabilească legături operante şi frăţeşti cu toate celelalte vieţuitoare din univers. Planurile de existenţă vor fi unificate, precum sufletul cu trupul. Această unificare a fost deja efectuată între nivelul spiritual şi cel fizic, în cazul vostru şi trebuie să se efectueze între cel fizic şi cel astral pentru a vă atinge adevăratul potenţial. Credeţi că un muncitorde rând stă cu gândul la aşa ceva?! De aţi ştii cu ce ne vom confrunta aţi înţelege cât de mare este responsabilitatea noastră!
Cuvintele ce ieşiră din gura Soniei îi lăsară mască pe cei 2 adolescenţi. Seriozitatea cu care le rosti le dădu de înţeles că cele 2 femei nu sunt două ţăcănite care vorbesc despre paranormal. Punând la socoteală şi lucrurile la care fură martori în ultimele 24 de ore, Axe şi Dana începură să simtă o energie interioară supremă. Începură să creadă.

Va continua...

'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 8]

Jerry luă bucata de hârtie în mână şi o privi îndelung spunându-şi în gând 'Luci, sper că-ţi trece prin capul ăla sec să citeşti lista!'. Bărbabtul se dădu mai aproape de ea şi aruncă o privire căutând numele lui Soso. O singură însemnare era pe ziua respectivă. Acesta din urmă ieşise acum 15 minute şi se întoarse înapoi cu câteva minute înainte să ajungă ei aici. 'Clar, ştiam eu că nu se poate să fie Soso! A ieşit după ţigări mai mult ca sigur.' îşi spuse Luci.
-Da. Vă mulţumim nenea Gelu! Spuse bărbatul.
-Cu plăcere! E totul în regulă? Întrebă bătrânelul pe un ton indiferent în timp ce punea foaia la locul ei pe raftul de sub birou.
-Da, totul e în regulă. Replică Jerry ce deja se deplasa spre lift curioasă ce era trecut pe listă.
Luci o urmă îndeaproape, îl salută încă o dată pe nea' Gelu şi apăsă butonul etichetat III, uşile liftului închizându-se instantaneu. Jerry aşteptă doar câteva clipe şi opri liftul între etaje.
-Deci? Ce ai văzut? Întrebă ea în şoaptă.
-Soso a ieşit acum 15 minute şi s-a întors înapoi în fix 7 minute. S-a dus după ţigări zic eu...
-Ţigări pe naiba! De parcă în 7 minute nu ai timp să dai un telefon sau să uploadezi fişiere... Hai Luci, cască ochii fir-ar să fie! Soso e cel pe care-l căutăm!
-Eu mă îndoiesc... Îl sunăm pe David şi vedem care e şi părerea lui, okay? Spuse bărbatul păstrând un ton calm şi o voce şoptită.
-Bine, hai înapoi în biroul lui! Jerry apăsă butonul de pornire şi liftul plecă instantaneu, ajungând la destinaţie după scurt timp.
Păşiră amândoi afară din lift şi Luci se opri speriat pentru o fracţiune de secundă, lucru simţit de Jerry. Totuşi bărbatul îşi continuă mersul aşa că femeia îl urmă calmă. 'Ah! E Soso pe hol, fumează!' îşi spuse ea în gând simţind miros de tutun.
-Salut Soso! Care-i treaba? Întrebă Luci afişând un zâmbet fals.
-La o ţigară. Voi?
-Eh, treburi... Poker diseară?
-Abia aştept! Replică Soso scuturându-şi ţigara pentru a da scrumul în scrumiera mică de lângă uşă. Vine şi Jerry cumva?
-Da, da. Mai mult ca sigur! Spuse femeia pe un ton sarcastic. Mi-e milă de voi, nu am de gând să vă iau toţi banii.
-Ah! Foarte frumos din partea ta scumpo! Spuse Soso privindu-i pe cei doi îndepărtându-se şi intrând în biroul lui David.
Luci închise uşa rapid.
-Hai în camera cealaltă.
-E izolată fonic, ştiu. Spuse Jerry pe un ton ciudat.
De îndată ce bărbatul închise uşa, femeia se întoarse spre el.
-Nu ai observat nimic ciudat la el?
-Nu, nu chiar... Spuse Luci intrigat.
-Parcă nu era normalul Soso. El nu mi-ar fi spus niciodată 'scumpo'... Pe lângă asta, inima lui bătea ciudat.
-Adică?
-Bătea mult prea încet... Ca şi cum ar mai avea puţin şi s-ar opri, ca şi cum se agăţa de ultimele fire de energie din trupul său. Iar vocea lui...
-Jerry... Te înţeleg că vrei să-l prindem pe trădător cu orice preţ. Crede-mă şi eu îmi doresc acelaşi lucru. Dar totuşi, hai să ne mai gândim puţin înainte să fim siguri de ceva.
-Ce vrei să spui?
-Exagerezi! În mintea ta, în momentul de faţă, Soso e vinovatul. Aşa că îi găseşti tot felul de chestii care să-l incrimineze...
-Pe naiba! Vorbesc foarte serios... În vocea lui era ceva schimbat, ceva ciudat... Ca şi cum ar fi vorbit altcineva pentru el.
-Mda. Îl sun pe David. Spuse Luci pe un ton ce îi dăduse femeii de înţeles că spune baliverne.
Nervoasă Jerry scoase telefonul rapid din buzunarul blugilor, rostise numele şefului şi duse aparatul la ureche. Luci avu instinctul de a se apropia de ea dar realiză că liniştea din cameră i-ar fi permis să audă absolut tot ce va spune David. Sunetul de apelare se auzi şi inima femeii începu să bată mai repede, ca şi cum ar avea emoţii.
-Bună Jerry, ce faci? Răspunse David cu o voce sobră.
-Bună David! Sunt cu Luci, stăm la masă liniştiţi şi bucuroşi că avem o mică vacanţă.
-Înţeleg. Te ascult.
-M-a informat cumnăţelul tău referitor la bănuielile tale. Te aprob şi am şi un fericit nominalizat pentru tine.
-Cine? Spuse David grăbit şi intrigat.
-Soso.
-Soso?! Puţin probabil, e de prea mult timp cu noi. Nu cred.
-Ascultă-mă puţin. În urmă cu 20 de minute a ieşit din sediu şi s-a întors înapoi după alte 7. Sunt mai mult ca sigură că a avut timp să dea un telefon sau să folosească orice alt mijloc de transmitere a informaţiei.
-Bun. Omorâţi-l!
Femeia tăcu brusc, trupul său rămânând nemişcat ca o stană de piatră. Luci care auzise absolut totul rămase mască de-asemenea, căscând ochii cât cepele şi privind-o pe Jerry ca pe o fantomă. Aceasta din urmă sesiză rapid uimirea pe care o emana bărbatul şi îşi mută 'privirea' spre el.
-David... Spuse ea fără pic de intonaţie. Dar... nu avem dovezi clare. Totuşi, dacă îl omorâm degeaba?
-Jerry, nu ne permitem să ezităm când e vorba de trădători!
-Lasă-ne să mai cercetăm puţin. Se poate să mă înşel, Soso poate ieşise doar după un pachet de ţigări...
-Cu el aţi vorbit? Întrebă David pe un ton serios ce aducea mai mult a ordin decât a întrebare.
-Da... Aici sunt confuză... Era ceva diferit la el...
-Ce anume?
-Mi-a spus 'scumpo'. Ştii că el e mereu umil şi respectuos...
-Aşa...
-Pe lângă asta era ceva ciudat cu vocea lui...
-Inima cum îi bătea?
Jerry se blocă iarăşi. Luci care privea pe pereţi gânditor tresări, iar întreaga cameră se cufundă într-o linişte de mormânt.
-Jerry! Reluă David. Cum îi bătea inima te-am întrebat! Ştiu că poţi simţi asa ceva... Răspunde-mi!
-Foarte încet, foarte rar... De parcă...
-Mai avea puţin şi murea...
-Da... Cum?! Ce?!
-Luci e în zonă nu?
-Da, aude absolut tot ce vorbim.
-Perfect. Ascultaţi-mă cu atenţie! Închizi telefonul imediat, vă gândiţi amândoi la meciul de baschet şi să credeţi cu tărie că acolo plecaţi, după care vă urcaţi în maşină şi fugiţi fără să priviţi în urmă! Ne-am înţeles?!
-David! Ce...
-Luci! Ţipă bărbatul prin telefon.
Unchiul lui Axe tresări şi acţionă instantaneu. Luă rapid telefonul din mâna femeii, îl închise complet şi se îndreptă spre uşă.
-Hai Jerry!
-Da...
Deschise uşa grăbit şi fixă cu ochii cheile din bolul transparent de pe birou; cheile de la maşină. Ţinând-o de mână pe femeia nevăzătoare se îndreptă spre uşa care dădea în hol, supraalimentat de adrenalină. O deschise şi tresări, fapt ce o făcu pe Jerry să devină de 10 ori mai alertă. 'Soso!' îşi spuse ea în gând depistând vibraţiile slabe emise de inima bărbatului, încercând din răsputeri să rămână calmă şi să se gândească la meciul de baschet.
-Hei Luci! Bună Jerry! Ce faceţi? Încotro? Întrebă trădătorul.
-Salut Soso! Spuse Luci cu o voce calmă şi o stăpânire de sine ce o uimi pe femeie. Mergem la un meci de baschet, Jerry vrea să 'vadă' unul de foarte mult timp şi ne-am gândit că ăsta e momentul perfect.
-Ah! Eu voiam să vă întreb dacă vreţi să ne antrenăm puţin, să simulăm o situaţie reală ceva... Nu am mai făcut mişcare de ceva timp... Ce zici Jerry? Întrebă Soso mişcându-şi capul într-o parte pentru a o vedea pe femeie ce se ascundea în spatele lui Luci.
-Regret Soso! Poate după ce ne întoarcem... De foarte mult timp vreau să ies, să simt ce mai e prin lume, să mă port şi eu ca ă nevăzătoare normală, de rând. Meciul ăsta de baschet e primul pas şi deja suntem în întârziere...
-Of! Bine atunci. Măcar promiteţi-mi că după ce se termină baschetul veniţi repede să ne punem oleacă muşchii în mişcare...
-Okay Soso! S-a făcut! Diseară poker, nu uita! Spuse Luci strecurându-se pe lângă trădător şi zâmbind convingător.
-Ţi-am zis că abia aştept! Spuse bărbatul vesel.
-Pa!
-Pa Luci! Distracţie plăcută scumpo! Vă aştept!
Cei doi se îndreptară grăbiţi spre lift gândindu-se doar la meciuri de baschet, jucători, bătăi ale mingii şi coşuri. Intrară înăuntru şi Jerry răsuflă uşurată.
-Luci! Se auzi vocea sobră a lui Soso de pe hol.
Amândoi tresăriră şi pulsurile începură să alerge ca nişte cai speriaţi.
-Zii repede Soso! Replică bărbatul ce contra aşteptărilor lui Jerry reuşi să-şi păstreze calmul.
-Să nu cheltuieşti prea mult! Diseară vreau să mă îmbogăţesc!
Luci nu spuse nimic. Afişă un zâmbet călduros şi ridică mâna stângă salutându-l pe Soso în timp ce cu dreapta apăsă butonul de plecare a liftului.

Va urma...

'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 7]

-Luci! Ce naiba faci?!
-Jerry! Nu te-am auzit venind... Uhm, ce să fac, mă uitam la un film...
-Fără sunet?! Ce fel de film e?
-Păi fără sunet pentru că e un film pentru... De fapt, nu contează ce film e. Am vorbit cu David acum câteva minute, au ajuns cu bine.
-Serios? Ah, mă bucur să aud asta. Totuşi de ce te-ar fi sunat David ca să îţi zică faptul că au ajuns cu bine la destinaţie? Îl cunosc mai bine decât maică-sa, bat la pariu, aşa ceva nu-i stă în fire. Sigur nu-mi ascunzi ceva?
-Uhm, ba da. Stai să dau drumu' la muzică puţin mai tare. Bărbatul apăsă pe butonul 'Play' al combinei muzicale ce se afla pe unul din rafturile biroului; micuţă dar difuzoarele aveau destulă putere încât să împiedice vocile să fie auzite din exterior. Să mergem în camera cealaltă. Pe aici, apucă-mă de mână!
-Rock! Luci, sunt nevăzătoare dar nu chioară, mă descurc singurică în întreaga clădire. O ştiu ca pe 'Tatăl nostru'!
-Da, scuză-mă! Spuse Luci vizibil stânjenit.
Păşiră amândoi într-o cameră relativ micuţă, cu o masă în mijloc, 2 scaune şi un neon palid a cărui lumină devenise iritantă pentru ochi. Pe pereţi erau panouri de polistiren cu numeroase poze prinse în pin-uri, indicaţii, articole din ziare şi comentarii trecute în marker roşu.
-În camera asta nu am mai păşit până acum, să fiu sinceră. Ce e?
-E camera în care eu şi David punem cap la cap toate informaţiile. Pe pereţi sunt...
-Panouri cu poze, articole din ziare şi aşa mai departe nu? Tipic pentru David, ce clişeu!
-Da, ai dreptate... Să închid uşa. Luci oftă adânc în vreme ce sunetul muzicii se pierdu complet.
Jerry se aşeză pe scaun privind fix spre bărbat. Acesta din urmă fu oarecum stupefiat de simţurile femeii dar îşi aruncă repede uimirea. Numai colaborase cu nevăzătoarea la absolut nimic şi acum era nevoit s-o facă, păşind oarecum pe teren necunoscut. Se aşeză şi el pe scaun împreunându-şi palmele deasupra mesei.
-Telefonul primit de la David fu un semnal de îngrijorare de fapt. Nu ştiu de ce dar el crede că cineva din MYOL e turnător. Pe drum David mi-a trimis un mesaj rugându-mă să-i verific un număr de înmatriculare care s-a dovedit a fi fals. Când l-am întrebat despre asta în timpul convorbirii, a schimbat repede subiectul. Aşadar, m-a rugat să stau de vorbă cu tine referitor la scurgerea de informaţii şi împreună să găsim sursa.
-Se putea să avem şi noi parte de-o vacanţă?! Of! Femeia oftă adânc după care privi spre masă preţ de câteva secunde. Liniştea ciudată ce se aşternu în cameră îl făcu pe Luci să se simtă oarecum confuz şi îi fură toate replicile.
-Bun. Spuse Jerry după care oftă iarăşi. Păr ar fi cazul să ne apucăm de treabă. Să începem cu începutul. David a devenit suspicios pe tema asta după ce a efectuat vestita călătorie nu?
-Da, nu a pomenit de aşa ceva de când s-a înfiinţat MYOL.
-Bun. În afară de noi doi, numai ştia nimeni de faptul că el, Dana şi Axe pleacă în excursie nu?
-Mhm... Murmură bărbatul nevăzând destinaţia acestui mini interviu. Doar după o fracţiune de secundă îi pică fisa. 'Soso!' urlă o voce în capul său şi instantaneu tresări.
-Ce? Ţti-ai dat seama de ceva... Ce e?
-În seara în care David mi-a spus că îi ia pe copii şi se duc la o plimbare am stat de vorbă cu Soso la o ţigară. Mi-a scăpat informaţia pentru că eram entuziasmat că voi fi şef interimar şi i-am promis un poker cu băieţii. El era vizibil afectat de cei 2 care se ocupau de general şi de faptul că David i-a împuşcat. Nu am crezut că detaliul ăsta îl va interesa pe Soso, am crezut că e doar iritat de spiritul de confuzie ce domină în MYOL de la venirea lui Axe...
-Înţeleg... Berbecule!
-Căcat! Soso curăţă 'mizeria' după noi de 8 ani încoace. Mă îndoiesc enorm că el ar divulga informaţii altcuiva...
-Oamenii te vor dezamăgii în permanenţă. Şi cum ai spus şi tu, sunt vremuri confuze, e greu să rămâi integru, mai ales dacă priorităţile tale şi filozofia ta de viaţă nu se regăsesc în MYOL. Nu se ştie cu ce o fi fost momit Soso să o apuce pe drumul trădării.
-Fii serioasă! Are tot ce-şi doreşte aici: bani, prieteni, renume şi apreciere. Cu toţii avem încredere în el...
-Ai dreptate, ar fi bine să îl considerăm nevinovat până dovedim contrariul.
-Păi şi cum facem asta? Îţi dai seama că dacă mergem să-l întrebăm nu o să ne spună 'Da Luci, ştii, am decis să vă trădez pentru că bla bla bla'.
-Ba o să zică. Pot simţi dacă minte după vibraţiile emise de corpul său, după bătăile inimii. Spuse Jerry extrem de hotărâtă.
-Bine. Hai să mergem să vorbim cu el atunci. Ar trebui să fie în camera sa.
-Mai bine hai până jos să vorbim cu nea' Gelu.
-Ce treabă are portarul?! El nici nu ştie cu ce ne ocupăm măcar! Crede că suntem o grămadă de economişti ce stau închişi şi dorm în birourile lor.
-Nea' Gelu ştie tot! Ştie cine iesă şi cine intră şi mai presus de atât ştie şi la ce oră.
-Okay, să mergem atunci!
Părăsiră amândoi biroul în care tocmai vorbiseră, Luci opri muzica ce duduia haotic în prima cameră şi fără a scoate nicio vorbă păşiră pe holul principal al sediului MYOL.
-Ah! Jerry, să nu uit, David a spus să păstrăm totul pentru noi şi să-l ţinem la curent cu ce aflăm.
-Mă ştii pe mine vorbăreaţă?!
-Super! Hai să-l interogăm pe nea' Gelu!
Paşii celor doi începură să răsune pe holul pustiu. Plecarea lui David le oferi tuturor puţin timp pentru ei, clipe de răgaz şi relaxare, mulţi dintre membrii organizaţiei ocupându-şi timpul liber cum ştiau ei mai bine: muzică, filme sau somn. Niciunul nu îndrăznise să părăsească sediul MYOL totuşi pentru că nu aveau idee când şeful se va întoarce sau când Luci va da ordin să se înceapă vreo misiune. Ştiau cu toţii prea bine că liniştea asta e oarecum nelalocul ei, că e doar calmul dinaintea furtunii.
Pe măsură ce Luci şi Jerry se deplasau spre liftul ce ducea spre nivelul 0, spre ieşire, tensiunea putea fi simţită în aer. Amândoi mergeau îngânduraţi, imaginându-şi fel de fel de scenarii dar mai presus de toate dorindu-şi ca totul să fie o presupunere sau un presentiment prost şi nefondat. Starea de tensiune se accentuă în lift dar cei doi încercară din răsputeri să ascundă acest lucru; trebuiau să se poarte ca şi cum nimic nu ar fi în neregulă.
Ajuseră într-un târziu şi la biroul mic a lui nea' Gelu, un bătrânel firav şi cu părul complet alb în cap. Acesta citea unul dintre ziarele locale cu atâta interes încât nici nu băgă de seamă că cei 2 ieşiră din lift şi se îndreptau spre el.
-Să trăţi nea' Gelu! Spuse Luci zâmbitor ridicând mâna dreaptă şi dând uşor din cap.
-Hai noroc Luci! Sărumâna! Gata munca?
-Nah, voiam să te întrebăm ceva. Ştiu că ţineai evidentă la cine intră şi iesă din sediu, respectiv orele vizitelor aşa-i?
-Da,da. Am aici lista pentru ziua de azi dar celelalte sunt în vestiar.
-Cea de astăzi ne interesează nene. Spuse jerry pe un ton sobru. O putem vedea? Întrebarea femeii îl făcu pe Luci să caşte ochii mari şi să afişeze o expresie de om şocat.
-Desigur Jerry! Poftim! Spuse bătrânelul binevoitor.

To be continued...