'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 6]

'Oare cât mai am de mers prin bezna asta? Devine frustrant şi nu văd nimic revelator în asta, doar am trecut prin antrenamentul ăsta cu Jerry acum 2 ani, ştiu să simt vibraţiile produse de cei din jur, ştiu că dacă îmi anulez unul din simţuri celelalte se amplifică... Mă rog, bine că bucăţile astea pufoase de pe podea mă ghidează căci fără ele cred că aş rătăci prin peştera asta aiurea. Ciudată casă au femeile astea, bat la pariu că nu se pune problema de electricitate sau internet, sunt total rupte de lume aici.' Dana încă rătăcea prin întuneric fără o destinaţie cunoscută, tot ce ştia era că îi e sete şi foame, bucătăria ar fi fost paradisul în momentul de faţă dar părea imposibil de ajuns acolo. 'Ce naiba?!' Fata făcu un pas în spate simţind podeaua pufoasă sub tălpi , apoi unul la dreapta, încă unul înapoi, apoi în stânga dar tot ce 'văzu' era roca dură şi rece. 'Nu! S-au terminat! Stai, asta înseamnă că am ajuns!' Roşcata privi în jur dar totul era beznă, nimic schimbat, de parcă merse în cercuri de 5 minute încoace.
-Dana, deschide ochii încet şi ţine mâna deasupra lor! Spuse Axe cu o voce calmă şi oarecum veselă. Ai ajuns în cele din urmă.
'Ce tot îndrugă ăsta?! Am ochii deschişi doar!' îşi spuse ea încercând să rămână calmă.
-Deschide ochii! Îi ţii închişi!
Dana se conformă şi puse mâna dreaptă în faţa ochilor. Spre surprinderea ei nu-şi văzu degetele. Se încruntă neînţelegând ce se petrece şi transmise pentru a 2-a oară 'ordinul' de a deschide ochii. Instantaneu lumina puternică a Soarelui o făcu să apropie mâna şi mai mult şi să ferească capul. Deschise treptat ochii şi pe măsură ce pupilele se obişnuiră cu explozia de culori şi imaginea se formă.
Bucătăria la care se aştepta nu era decât o cameră destul de mică de înălţime cu o masă rotundă în mijloc şi butuci de lemn în jurul ei. În loc de rafturi erau scobituri în rocă iar aragazul sau chiuveta lipseau cu desăvârşire. Axe stătea zâmbitor şi oarecum mândru pe unul dintre scaunele impovizate cu un pahar din lemn în faţă.
-Lasă-ma să ghicesc... Lapte de capră aşa-i? Întrebă Dana pe un ton nemulţumit.
-Nu chiar, cola de fapt.
-Ce?
-Bună Dana, cum te simţi? Vocea lui David o sperie puţin pe roşcată căci acum 2 secunde vorbea la telefon.
-Surpinzător de bine să fiu sinceră. Mă aşteptam să fiu foarte obosită sau să zac la pat ceva timp dar bănuiesc că Isis şi Sonya sunt doctoriţe foarte experimentate. Vă mulţumesc doamnelor! Spuse Dana zâmbind spre cele 2 surori gemene ce stăteau una lângă alta cu mâinile împreunate la piept.
-Nu zii hop până nu ai sărit gardul scumpa mea! David, e timpul!
Bărbatul o apucă de mijloc, Axe de picioare şi-o puseră pe masa din mijlocul camerei.
-Ce se întâmplă?! Daţi-mi drumul! David?!
-Stai calmă Dana, nu ai să păţeşti nimic, promit! Încearcă să te relaxezi şi închide ochii. Spuse David zâmbind călduros.
Roşcata se conformă de îndată. Închise ochii, inspiră adânc pe nas şi expiră pe gură, Axe simţind cum muşchii i se relaxau. Întreaga atmosferă se schimbă într-o clipită. Lumina puternică a soarelui dispăru, vântul începu să sufle iarăşi iar animalele din pădure începură să urle atât de înspăimântător încât pielea băiatului se încreţise ca pielea de găină. 'Doamne, parcă e sfârşitul lumii!' îşi spuse el în gând. Cele 2 surori gemene se ţineau strâns de mâini bolborosind incantaţii într-o limbă necunoscută celorlalţi în timp ce Dana stătea liniştită pe masă. De-odată venele fetei se umflară iar culoarea pielii devenii mai albicioasă.
-Acum! Deschide ochii Dana! Spuse Isis pe un ton autoritar.
Dar fata nu avu nicio reacţie. Pieptul i se umflă ca şi cum plămânii s-ar fi umplut cu aer şi absolut orice muşchi din corpul său se contractă.
-David, deschide-i ochii acum! Urlase Sonya îngrijorată în timp ce Axe făcu un pas în spate speriat.
Bărbatul îi puse degetele pe ploape şi încercă din răsputeri să le ridice. Abia după câteva secunde ochii fetei se deschiseră însoţiţi de un urlet demonic ce îl făcu pe Axe să se dea în spate şi mai mult acoperindu-şi urechile. De îndată ce numai auzi niciun zgomot deschise ochii pentru a o vedea pe fată plutind la câţiva zeci de centimetri deasupra mesei. Isis şi Sonya rostiră iarăşi nişte cuvinte într-o limbă ciudată şi Dana căzu înapoi pe masă rămânând cu ochii deschişi. Culoarea pielii sale începu să revină la normal iar muşchii se relaxară complet. Rşscata expiră brusc şi văzu ce se afla pe tavan. Era de fapt o oglindă, detaliu pe care nu-l observase când intrase în cameră. Totuşi oglinda nu părea a arăta reflexia ei ci a unei creaturi, a unui demon din filme numai că părea a radia lumină, părea a avea ceva divin. Fata avu nevoie de aproape 1 minut pentru a realiza despre ce era vorba, timp în care nimeni nu a scos niciun sunet.
-Ceeee?! Imposibil! Ţipă ea dându-se panicată în spate, cât pe ce să cadă de pe masă.
-Calmează-te Dana! Nu e nimic rău. Ceea ce vezi în oglindă eşti tu.
-Cum să arăt aşa?! Se miră ea privinduşi mâna.
-Dana! Uită-te la mine! Spuse Sonya gesticulând cu 2 degete spre propri-i ochi. Mai ţii minte ce ţi-a spus Isis? Că-ţi va deschide ochii?
-Da... Replică fata privindu-şi ba mâna, ba spre oglindă.
-Asta s-a întâmplat acum. Scuze că nu am mai avut răbdare. Trebuia să ne convingem că e adevărat ceea ce bănuiam despre tine.
-Şi e adevărat. Eşti divină! Spuse Isis privind-o pe Dana adânc în ochi şi radiind lumină intensă, lumină ce deveni atât de puternică încât toţi fură obligaţi să-şi ducă mâinile la ochi.
Doar după câteva secunde lumina se domoli şi cei trei, Dana, Axe şi David deschiseră ochii pentru a vedea totul cum era înaintea acestui ritual: însorit, dalm, cu păsărele ciripind şi 2-3 frunze uscate purtate de vânt de ici-colo. Chiar şi reflexia din oglindă dispăru, demonul fiind înlocuit de reflexia normală a fetei.
'Oare ce sunt?!' se întrebă roşcata în timp ce se dădea jos de pe masă. Îl privi apoi pe Axe involuntar şi observă că acesta o privea încruntat, având un strop de ură în ochi şi foarte multă suspiciune. Îşi mutase vederea în altă parte şi se aşeză pe scaun oftând şi masându-şi ochii.
-Deci? Spuneţi-mi ce sunt... Un înger?
-Ai răbdare să mâncăm te rog. Suntem cu toţii epuizaţi după ziua asta nebună, trebuie să ne încărcăm bateriile.
-După masă te vom lămuri. Bine? Întrebă Isis zâmbind. Sonya e mereu cu gândul la mâncare oricum.
-Şi mie mi-e foame de nu ştiu ce-i cu mine aşa că misterul naturii tale mai poate aştepta. Spuse Axe aşezându-se la masă în faţa Danei. Oricum nu te ambala prea tare, presimt că necazurile tale abia încep.
-De ce spui asta băieţel? Întrebă roşcata abătută privind fix în castronul din lemn ce zăcea gol în faţa ei.
-Nu ai văzut cum e în filme? Când cineva află că are ceva mistic în el, află că tre să omoare pe nu ştiu cine şi să salveze lumea. Exact ca Frodo căruia Inelul i-a adus numai necazuri şi aproape l-a omorât.
-Frodo? Se miră Dana ridicându-şi privirea.
-Din 'Stăpânul Inelelor' scumpo! Spuse Sonya zâmbind în timp ce îi turnă supa fierbinte.
-Căcat, fiţi serioşi! Filmele sunt doar fictive...
-Oare?! Să nu fie cumva şi un sâmbure de adevăr pe acolo? Spuse Axe ridicându-şi sprânceana dreaptă.
-Mda, mă rog. Să mâncăm. Spuse Dana uimită din toate punctele de vedere. Unu că Sonya ştia despre filmul apărut doar cu câţiva ani în urmă, doi pentru că Axe avea oarecum dreptate şi trei pentru că David nu scoase absolut niciun sunet până acum, stând cu privirea pierdută pe fereastra mică ce dădea spre pădurea de stejari de lângă deal. David, e ceva în neregulă?
-Nu, sunt bine. Totul e grozav! Spuse bărbatul afişând un zâmbet fals dar care fu perceput mai bine decât se aşteptă. 'Off! Dana, speram din tot sufletul să mă înşel în privinţa ta, speram că nu o să fii vreodată nevoită să treci prin ceea ce urmează. Sper să mă ierţi într-o zi.' îşi spuse David în sine în timp ce îşi mută privirea de la roşcată spre Isis ce-l privea încruntată. Să mâncăm!

To be continued...