'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 3]

Drumul spre Isis devenise mai lung ca niciodată pentru toţi cei 3 din maşina avariată. Dana, de pe scaunul din faţă încerca din răsputeri să-şi ia gândul de la durere, sperând că va putea suporta rana mai uşor, David îşi concentrase absolut toate resursele către drum şi condus iar Axe, de pe bancheta din spate încerca să pună totul cap la cap fără a stresa pe nimeni. Îi era greu să înţeleagă cum printr-un accident Dana se rănise la umăr. Nu vedea nicio posibilitate ca o bucată de geam sau tablă să sară din spatele maşinii ocoling scaunul şi perforând umărul roşcatei. Ceva nu se lega dar i se păru ciudat să înceapă acum să pună întrebări, i se părea lipsit de profesionalism.
-În 2 minute ajungem. Rezistă Dana!
-Doare zău! Spuse fata strângând din dinţi.
-Nu cred că de durere ar trebui să fim îngrijoraţi ci de cât de mult sânge ai pierdut. Spuse Axe pe un ton de medic specialist.
-Tu parcă dormeai! Veni replica furioasă a fetei.
-Cum pielea mea să mai dorm când voi doi apăreţi după 10 minute răniţi şi cu maşina bulită spunând că a fost doar un accident? A dat peste voi o maşină diabolică ce îşi poate arunca cioburile cu efect, ocolind scaune şi perforând umărul tău?! Ca să numai pun la socoteală că mă piş pe mine!
-Ha-ha-ha! Izbucni Dana într-un râs isteric.
-Am să-ţi explic mai târziu Axe. Am ajuns la Isis.
Niciunul dintre cei doi adolescenţi nu aveau nici cea mai mică idee cine era Isis. Bineînţeles, numele li se părea cunoscut, desprins din filmele despre Egipt şi oarecum exagerat dar gândindu-se că părinţii ei puteau fi cine ştie ce excentrici şi-au păstrat părerile pentru ei.
Maşina viră la stânga şi intră pe un drum de pădure, croit printre stejari bătrâni. Era destul de denivelat şi abia acum înţelese Dana de ce David a vrut să ia neapărat maşina asta, o berlină normală nu ar fi putut străbate porţiunea asta de drum. Soarele nu putea răzbate prin coroana copacilor ce acopereau totul şi era clar că din aer această 'potecă' pentru maşini nu putea fi depistată. Totuşi ce era mai confuz era că la capăt se vedea doar dealul înalt de câteva sute de metri, nicio casă.
-Isis asta, stă cumva în peşteră? Întrebă Axe intrigat.
-Ceva de genul. Răspunse David luându-şi ochii din oglinda retrovizoare pentru prima dată de când părăsiră drumul asfaltat. Opri maşina exact la poalele dealului şi oftă adânc.
-Axe, Dana, ce urmează să vedeţi vă va şoca, vă va speria şi va intra în conflict cu absolut tot ce credeţi. Vă veţi da seama că nimic nu e ceea ce pare, nimic nu e simplu sau... mă rog, e complicat, dar vă promit că dacă aveţi minţile deschise către orice în câteva zile veţi înţelege ce va urma şi multe altele. Veţi înţelege cum funcţionează multe şi veţi înţelege ce este omul cu adevărat. Eu şi Isis ne vom ocupa de asta începând de... David tăcu din gură brusc şi întoarse capul spre deal ridicând mâna dreaptă gesticulând liniştea. Se părea că aşteaptă ceva anume, că ascultă pe cineva dar nu se auzea absolut nimic, cel puţin nu pentru cei 2 adolescenţi ce se uitau panicaţi în jur. E timpul!
Bărbatul coborî din automobil şi-i lăsă pe cei 2 uitându-se uimiţi unul către altul întrebându-se dacă David băuse ceva necurat.
-Ce tot bolborosea? Aţi băut sau fumat ceva bun fără mine?
-Eşti nebun băieţel! Crezi că mie mi-ar fi ars de aşa ceva?
-Pft... eu cobor. Spuse Axe deschizând uşa.
-Staţi în maşină! Urlase David de afară.
Băiatul se conformă imediat căci vocea tatălui său se schimbase, devenise mult mai groasă şi oarecum liniştitoare dar înspăimântător de inumană în acelaşi timp. Vântul crescu în intensitate şi crenguţe mici uscate începură să cadă pe maşină, să fie azvârlite peste tot. Atmosfera era mult mai ciudată pentru cei 2 pasageri ai maşinii încât cerul era albastru şi senin. David îşi ridică mâinile în poziţie orizontală în dreptul umerilor şi îşi lăsă capul pe spate privind către văzduh. Vulturul ce le dădu târcoale până acum apăru de nicăieri şi se prinse brutal de mâna dreaptă a bărbatului.
Atât Axe cât şi Dana au uitat absolut totul şi priveau amândoi cu gurile căscate. O lumină puternică şi mai intensă decât Soarele îi obligă să ferească privirea şi să-şi ducă mâinile la ochi. În momentul în care au simţit prin ploape că 'spectacolul' s-a încheiat au deschis ochii şi au rămas amândoi mască. În faţa lor a apărut o casă destul de mărişoară ce era îngropată, sau mai bine zis construită în deal. Vântul se potolise şi întregul drum deveni mai luminos. Amândoi coborâră uimiţi din maşină privind cu gurile căscate şi minunându-se de ceea ce se petrecuse.
-Ce mama măsii?! Spuse Axe scărpinânu-se cu mâna dreaptă după cap.
Dana îşi aruncă privirea spre băiat apoi repede spre David îngrijorată că vulturul l-a rănit. Dar pasărea se întoarse deja înapoi în aer iar bărbatul zâmbea stând cu mâinile în buzunar, oarecum mândru de ceea ce realizase. Totul i se părea de necrezut fetei, îi venea să-şi tragă palme crezând că visează dar glonţul încasat mai devreme făcu asta pentru ea şi o durere de nesuportat îi fulgeră trupul în timp ce sângele pierdut o făcu să se simtă ameţită şi să se bâţâie încet până la maşină unde se aşeză jos sprijinindu-se de roată. În timpul ăsta atât David cât şi Axe ajunseră lângă ea, ambii cu priviri îngrijorate şi oarecum speriaţi, temându-se pentru condiţia fetei. Era prima dată când văzu aşa ceva în ochii altora şi prima dată când a simţit siguranţa, că nimic nu o poate doborî. Prima dată când simţi că altcuiva îi pasă de ea, prima dată când se simţi iubită.
-Mamă! Strigă David cu putere.

To be continued...