'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 1]

Axe dormea liniştit pe bancheta din spate a maşinii în timp ce automobilul înainta cu o viteză modestă de 100 de km/h pe drumul lung şi drept ce părea oarecum pustiu. Dana aflată pe locul din dreapta şoferului privea atentă în dreapta şi în stânga de parcă nu ar fi vrut să scape niciun fir de iarbă neobservat. Îşi ţinea privirea foarte aproape de geam în timp ce cu mâna dreaptă mânuia camera foto digitală căreia îi instalase o memorie extinsă pentru a suporta numărul mare de poze ce avea să-l facă. Surprinzător deşi parcurseseră deja 200 de km aparatul imortalizase doar 2 imagini, 2 poze pe care David îi sugerase să le facă spunându-i mai apoi că fotografiase una dintre unităţile armatei despre care se presupunea că vinde arme contrabandiştilor. 'Tipic pentru David' îşi spuse fata 'nu iesă niciodată din muncp, mereu e cu ochii-n patru sperând să mai descopere un loc cu răufăcători.' Îi venea greu să înţeleagă cum cineva ar putea să doarmă ratând frumuseţile naturii, peisajul ce-ţi fura răsuflarea sau eventualele animale ce şi-ar putea face apariţia la margine de drum- deşi până acum tot ce văzuse fură câini vagabonzi. Oricum totul era calm, liniştitor şi uimitor pentru Dana. Totul cu excepţia unui vultur ce zbura în faţa lor, la înălţime , încă de când părăsiseră oraşul. Surprinzător pasărea urma exact acelaşi traseu ca şi ei, virând exact după şosea.
-David, ai observat pasărea aia? Întrebă Dana arătând cu degetul spre văzduh.
-Pare a fi un vultur, nu-i aşa? Spuse bărbatul apropiindu-se cu privirea de parbriz şi micşorându-şi ochii pentru a vedea mai clar.
-Da, este un vultur, dar ai văzut că merge exact după drum şi că nu a rămas deloc în urma noastră?
-Ştiu lucrul ăsta dar nu mă deranjează câtuşi de puţin. Vocea şoferului era pe atât de groasă cât şi liniştitoare. Altceva îmi ridică semne de întrebare...
-Ce anume?
-Faptul că nici tu, nici Axe, care ştiu că nu doarme, nu aţi cerut un popas până acum! Spuse David ţinândi-şi privirea aţintită în oglinda retrovizoare.
uimirea bărbatului nu declanşase nimic. dana îşi luă rapid gândul de la pasărea ce îi ghida oarecum, mergând mereu în faţa lor şi îşi aruncă iarăşi atenţia la peisaj. Nu îi ardea de niciun popas, voia doar să călătorească mult, toată ziua dacă era posibil, să vadă absolut tot ce se poate vedea.
-Băieţel, dormi? întrebă fata cu privirea spre pasăre iarăşi.
-Da! Răspunse Axe foarte categoric.
David zâmbi scurt în timp ce îşi direcţiona stenţia spre oglinda retrovizoare. Erau urmăriţi. nu era timp de gândit de unde ar fi ştiut vreo cineva că el urmează să plece într-o călătorie, problema avea nevoie de o solutie rapidă. Dar cum să facă acest lucru fără a-l alerta pe Axe? nu avea nicio intenţie de a-l pune pe singurul său fiu în pericol, dar Dana s-ar fi descurcat căci de 10 ani se antrena în continuu. Îşi scoase repede telefonul mobil pe care scrise simplu 'Luci, verifică-mi nr. de înmatriculare repede: RM-379-SMN' şi îl expediase către al său cumnat. Doar după 2 minute veni şi răspunsul: 'Nu există în nicio bază de date. E fals, ai grijă.'
-La prima benzinărie ne oprim. Axe, uite nişte bănuţi, vreau să cumperi un suc, nişte cipsuri, tigări pentru tine şi căteva pungi de M&M.
-Oho! Mi-a trecut somnul! Bravo David, aşa da! Spuse Axe cu mult entuziasm în glas.
David zâmbi iarăşi privind spre Dana. Fata observă foarte bine că în ochii bărbatului se ascundea altceva, nu bucurie. Mai aruncă o privire la vulturul ce îşi păstrase poziţia în faţa maşinii după care se uitase în spate. nu părea nimic ciudat dar întorcându-şi ochii spre şofer, acesta dădu scurt şi subtil din cap în semn de aprobare. prin mintea roşcatei un singur lucru trecu, o singură vorbă rostită cu glasul lui David 'Suntem urmăriţi!'. Un zâmbet se instalase şi pe faţa Danei, un zâmbet viclean, plin de furie şi entuziasm. vru să se întindă spre torpedou să-şi ia arma dar David îi dădu uşor peste mână şi îi făcu semn din ochi spre Axe cu o expresie încruntată. Fata s-a uitat spre bancheta din spate a maşinii, conform îndemnului, văzându-l pe 'băieţel' pierdut, cu privirea aruncată pe geam. 'Mda, e prea firav pentru lupta asta' îşi spuse ea în timp ce-şi încurcişă mâinile la piept în semn ca nu prea adora ideea de a aştepta ca urmăritorii să facă prima mişcare. Doar după câteva secunde privirea i se însenină.
-Uite David, o benzinărie! Axe, să-mi cumperi şi mie o ojă de unghii de culoarea asta! Spuse Dana arătându-i unghiile.
-pft, să moară Franţa! Realizezi că în toată experienţa mea de 21 de ani de viaţă, destinul m-a purtat prin atât de multe magazine cosmetice încât aş putea depista o astfel de ojă de la 5 kilometri depărtare?! Oricum, nici nu cred că au aşa ceva... Spuse Axe sarcastic.
-Caută, poate au. Rosti Dana cu o determinare ieşită din comun mai aruncând o privire spre David şi dând uşor din cap. 'David, eşti gata? Hai să-i omorâm pe fraieri!'
David îngădui 'M-am născut pregătit!' zâmbind uşor. după care acceleră puţin şi intră cu viteză în parcare, oprind brusc exact în faţa market-ului pe care-l adăpostea benzinăria.
-Axe, eu şi Dana mergem să aruncăm o privire în jur. ne întâlnim aici în 5 minute! Spuse David încercând să-şi ascundă mâhnirea. Fiecare misiune nouă presupunea şansa morţii şu nu ar fi vrut ca acestea să fie ultimele cuvinte pe care i le spunea fiului său.
-bine, faceţi-vă treaba. Eu mor după o ţigară... Nici nu apucă să termine propoziţia căci maşina şi porni în trombă înapoi pe drum. 'Ciudaţi oameni, Doamne!' îşi spuse Axe.
În automobil totul se accelerase. dana îşi trăgea în viteză vesta antiglonţ în timp ce David conducea cu ochii aţintiţi în oglindă.
-Acum îmi pot scoate arma şi eu ca un om normal? Spuse Dana strângând ultimele încheieturi ale vestei din kevlar.
-Evident, deşi am impresia că nu vom avea nevoie. Văd o singură persoană în maşină...
-O iau oricum, de mult îmi doresc să o folosesc! Cum facem? Ies pe geam şi împuşc cauciucurile?
-Nu, încetinim şi vedem ce face. David făcu o scurtă pauză şi o linişte ciudată se aşternu în maşină, precum liniştea dinaintea unei furtuni. Ziceai că maşina asta e printre cele mai rezistente nu?
-E ca un tanc, am modificat-o complet! Cea mai tare chestie e cutia de viteze probabil. Dacă încetineşti sub 30 de km/h şi cuplezi marşalierul, o va lua înapoi, cu scârţâiturile aferente, evident.
-Măi să fie! Spuse David cu ochii în oglinda retrovizoare.
-Nu îţi dau arma?
-Nu, mă descurc şi aşa... După care David începu să reducă treptat din viteză până ce acul kilometrajului scăzu sub 40 de km/h şi distanţa dintre ei şi urmăritori se micşorase la mai puţin de 10 metri.

To be continued...