Jerry luă bucata de hârtie în mână şi o privi îndelung spunându-şi în gând 'Luci, sper că-ţi trece prin capul ăla sec să citeşti lista!'. Bărbabtul se dădu mai aproape de ea şi aruncă o privire căutând numele lui Soso. O singură însemnare era pe ziua respectivă. Acesta din urmă ieşise acum 15 minute şi se întoarse înapoi cu câteva minute înainte să ajungă ei aici. 'Clar, ştiam eu că nu se poate să fie Soso! A ieşit după ţigări mai mult ca sigur.' îşi spuse Luci.
-Da. Vă mulţumim nenea Gelu! Spuse bărbatul.
-Cu plăcere! E totul în regulă? Întrebă bătrânelul pe un ton indiferent în timp ce punea foaia la locul ei pe raftul de sub birou.
-Da, totul e în regulă. Replică Jerry ce deja se deplasa spre lift curioasă ce era trecut pe listă.
Luci o urmă îndeaproape, îl salută încă o dată pe nea' Gelu şi apăsă butonul etichetat III, uşile liftului închizându-se instantaneu. Jerry aşteptă doar câteva clipe şi opri liftul între etaje.
-Deci? Ce ai văzut? Întrebă ea în şoaptă.
-Soso a ieşit acum 15 minute şi s-a întors înapoi în fix 7 minute. S-a dus după ţigări zic eu...
-Ţigări pe naiba! De parcă în 7 minute nu ai timp să dai un telefon sau să uploadezi fişiere... Hai Luci, cască ochii fir-ar să fie! Soso e cel pe care-l căutăm!
-Eu mă îndoiesc... Îl sunăm pe David şi vedem care e şi părerea lui, okay? Spuse bărbatul păstrând un ton calm şi o voce şoptită.
-Bine, hai înapoi în biroul lui! Jerry apăsă butonul de pornire şi liftul plecă instantaneu, ajungând la destinaţie după scurt timp.
Păşiră amândoi afară din lift şi Luci se opri speriat pentru o fracţiune de secundă, lucru simţit de Jerry. Totuşi bărbatul îşi continuă mersul aşa că femeia îl urmă calmă. 'Ah! E Soso pe hol, fumează!' îşi spuse ea în gând simţind miros de tutun.
-Salut Soso! Care-i treaba? Întrebă Luci afişând un zâmbet fals.
-La o ţigară. Voi?
-Eh, treburi... Poker diseară?
-Abia aştept! Replică Soso scuturându-şi ţigara pentru a da scrumul în scrumiera mică de lângă uşă. Vine şi Jerry cumva?
-Da, da. Mai mult ca sigur! Spuse femeia pe un ton sarcastic. Mi-e milă de voi, nu am de gând să vă iau toţi banii.
-Ah! Foarte frumos din partea ta scumpo! Spuse Soso privindu-i pe cei doi îndepărtându-se şi intrând în biroul lui David.
Luci închise uşa rapid.
-Hai în camera cealaltă.
-E izolată fonic, ştiu. Spuse Jerry pe un ton ciudat.
De îndată ce bărbatul închise uşa, femeia se întoarse spre el.
-Nu ai observat nimic ciudat la el?
-Nu, nu chiar... Spuse Luci intrigat.
-Parcă nu era normalul Soso. El nu mi-ar fi spus niciodată 'scumpo'... Pe lângă asta, inima lui bătea ciudat.
-Adică?
-Bătea mult prea încet... Ca şi cum ar mai avea puţin şi s-ar opri, ca şi cum se agăţa de ultimele fire de energie din trupul său. Iar vocea lui...
-Jerry... Te înţeleg că vrei să-l prindem pe trădător cu orice preţ. Crede-mă şi eu îmi doresc acelaşi lucru. Dar totuşi, hai să ne mai gândim puţin înainte să fim siguri de ceva.
-Ce vrei să spui?
-Exagerezi! În mintea ta, în momentul de faţă, Soso e vinovatul. Aşa că îi găseşti tot felul de chestii care să-l incrimineze...
-Pe naiba! Vorbesc foarte serios... În vocea lui era ceva schimbat, ceva ciudat... Ca şi cum ar fi vorbit altcineva pentru el.
-Mda. Îl sun pe David. Spuse Luci pe un ton ce îi dăduse femeii de înţeles că spune baliverne.
Nervoasă Jerry scoase telefonul rapid din buzunarul blugilor, rostise numele şefului şi duse aparatul la ureche. Luci avu instinctul de a se apropia de ea dar realiză că liniştea din cameră i-ar fi permis să audă absolut tot ce va spune David. Sunetul de apelare se auzi şi inima femeii începu să bată mai repede, ca şi cum ar avea emoţii.
-Bună Jerry, ce faci? Răspunse David cu o voce sobră.
-Bună David! Sunt cu Luci, stăm la masă liniştiţi şi bucuroşi că avem o mică vacanţă.
-Înţeleg. Te ascult.
-M-a informat cumnăţelul tău referitor la bănuielile tale. Te aprob şi am şi un fericit nominalizat pentru tine.
-Cine? Spuse David grăbit şi intrigat.
-Soso.
-Soso?! Puţin probabil, e de prea mult timp cu noi. Nu cred.
-Ascultă-mă puţin. În urmă cu 20 de minute a ieşit din sediu şi s-a întors înapoi după alte 7. Sunt mai mult ca sigură că a avut timp să dea un telefon sau să folosească orice alt mijloc de transmitere a informaţiei.
-Bun. Omorâţi-l!
Femeia tăcu brusc, trupul său rămânând nemişcat ca o stană de piatră. Luci care auzise absolut totul rămase mască de-asemenea, căscând ochii cât cepele şi privind-o pe Jerry ca pe o fantomă. Aceasta din urmă sesiză rapid uimirea pe care o emana bărbatul şi îşi mută 'privirea' spre el.
-David... Spuse ea fără pic de intonaţie. Dar... nu avem dovezi clare. Totuşi, dacă îl omorâm degeaba?
-Jerry, nu ne permitem să ezităm când e vorba de trădători!
-Lasă-ne să mai cercetăm puţin. Se poate să mă înşel, Soso poate ieşise doar după un pachet de ţigări...
-Cu el aţi vorbit? Întrebă David pe un ton serios ce aducea mai mult a ordin decât a întrebare.
-Da... Aici sunt confuză... Era ceva diferit la el...
-Ce anume?
-Mi-a spus 'scumpo'. Ştii că el e mereu umil şi respectuos...
-Aşa...
-Pe lângă asta era ceva ciudat cu vocea lui...
-Inima cum îi bătea?
Jerry se blocă iarăşi. Luci care privea pe pereţi gânditor tresări, iar întreaga cameră se cufundă într-o linişte de mormânt.
-Jerry! Reluă David. Cum îi bătea inima te-am întrebat! Ştiu că poţi simţi asa ceva... Răspunde-mi!
-Foarte încet, foarte rar... De parcă...
-Mai avea puţin şi murea...
-Da... Cum?! Ce?!
-Luci e în zonă nu?
-Da, aude absolut tot ce vorbim.
-Perfect. Ascultaţi-mă cu atenţie! Închizi telefonul imediat, vă gândiţi amândoi la meciul de baschet şi să credeţi cu tărie că acolo plecaţi, după care vă urcaţi în maşină şi fugiţi fără să priviţi în urmă! Ne-am înţeles?!
-David! Ce...
-Luci! Ţipă bărbatul prin telefon.
Unchiul lui Axe tresări şi acţionă instantaneu. Luă rapid telefonul din mâna femeii, îl închise complet şi se îndreptă spre uşă.
-Hai Jerry!
-Da...
Deschise uşa grăbit şi fixă cu ochii cheile din bolul transparent de pe birou; cheile de la maşină. Ţinând-o de mână pe femeia nevăzătoare se îndreptă spre uşa care dădea în hol, supraalimentat de adrenalină. O deschise şi tresări, fapt ce o făcu pe Jerry să devină de 10 ori mai alertă. 'Soso!' îşi spuse ea în gând depistând vibraţiile slabe emise de inima bărbatului, încercând din răsputeri să rămână calmă şi să se gândească la meciul de baschet.
-Hei Luci! Bună Jerry! Ce faceţi? Încotro? Întrebă trădătorul.
-Salut Soso! Spuse Luci cu o voce calmă şi o stăpânire de sine ce o uimi pe femeie. Mergem la un meci de baschet, Jerry vrea să 'vadă' unul de foarte mult timp şi ne-am gândit că ăsta e momentul perfect.
-Ah! Eu voiam să vă întreb dacă vreţi să ne antrenăm puţin, să simulăm o situaţie reală ceva... Nu am mai făcut mişcare de ceva timp... Ce zici Jerry? Întrebă Soso mişcându-şi capul într-o parte pentru a o vedea pe femeie ce se ascundea în spatele lui Luci.
-Regret Soso! Poate după ce ne întoarcem... De foarte mult timp vreau să ies, să simt ce mai e prin lume, să mă port şi eu ca ă nevăzătoare normală, de rând. Meciul ăsta de baschet e primul pas şi deja suntem în întârziere...
-Of! Bine atunci. Măcar promiteţi-mi că după ce se termină baschetul veniţi repede să ne punem oleacă muşchii în mişcare...
-Okay Soso! S-a făcut! Diseară poker, nu uita! Spuse Luci strecurându-se pe lângă trădător şi zâmbind convingător.
-Ţi-am zis că abia aştept! Spuse bărbatul vesel.
-Pa!
-Pa Luci! Distracţie plăcută scumpo! Vă aştept!
Cei doi se îndreptară grăbiţi spre lift gândindu-se doar la meciuri de baschet, jucători, bătăi ale mingii şi coşuri. Intrară înăuntru şi Jerry răsuflă uşurată.
-Luci! Se auzi vocea sobră a lui Soso de pe hol.
Amândoi tresăriră şi pulsurile începură să alerge ca nişte cai speriaţi.
-Zii repede Soso! Replică bărbatul ce contra aşteptărilor lui Jerry reuşi să-şi păstreze calmul.
-Să nu cheltuieşti prea mult! Diseară vreau să mă îmbogăţesc!
Luci nu spuse nimic. Afişă un zâmbet călduros şi ridică mâna stângă salutându-l pe Soso în timp ce cu dreapta apăsă butonul de plecare a liftului.
Va urma...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu