'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 5]

-Ce faci Luci?
-Salut David. M, ce să fac, în birou, verificam puţin internetul să văd care mai e situaţia prin lume.
-Da? Ceilalţi ce fac?
-Nimic ieşit din comun. Lumea se antrenează, adună informaţii, Jerry mă tot bate la cap să o duc la un meci de baschet susţinând că va înţelege ce se petrece pe teren...
-Să ştii că poate, nu are nevoie de ochi.
-Da, mă rog. Personal nu sunt un fan al sporturilor, ştii doar. Poate te duci tu cu ea când te întorci. Spuse Luci zâmbind uşor.
-Da... David oftă adânc şi făcu o puză lungă.
-Voi? Ce era cu numărul ăla de înmatriculare?
-Pft, nimic interesant. Luci, am o presimţire ciudată... Nu ştiu de ce, nu am cine ştie ce motive dar... Vreau să o iei şi pe Jerry alături de tine şi să încercaţi să verificaţi dacă iesă cumva informaţii din MYOL. Am impresia că avem o javră printre noi şi trebuie să o depistăm.
-Okay David... Uhm... Da, vorbesc cu Jerry de îndată şi am să fiu cu ochii-n patru.
-Ah, vine Dana, te sun mai târziu. Ţine-mă la curent, pa!
-Pa... Spuse Luci îngrijorat deşi convorbirea fu încheiată deja. Lăsă telefonul jos după care privi în gol câteva momente. David îmi ascunde ceva cu siguranţă, ceva s-a întamplat. Nu e ca şi cum ar fi prima oară...

Dopul unei sticle mari de vodka pocni sub degetele fine, scurte şi oarecum umflate. Bărbatul luă un pahar şi îl umplu după care se aşeză liniştit în fotoliu.
-Mihnea! Spuse o voce feminină din spatele său.
-Da! Bărbatul se întoarse cu greu şi oarecum speriat pentru a vedea cine-l deranjează. Ah, tu erai, m-ai speriat!
-Evident, aşa şi trebuie. S-a rezolvat.
-Serios? Crezi că David bănuieşte despre ce a fost vorba?
-Da. Sunt sigură de asta. L-ai subestimat şi nu-mi place lucrul ăsta. Să nu-mi mai dai informaţii greşite de acum.
-Scuze... Spuse Mihnea cu teamă în glas. Luă o gură de alcool din pahar şi oftă adânc privind în gol. Ce s-a întamplat? De ce crezi că David bănuieşte?
-M-a luat prin surprindere şi am încasat 4 gloanţe. Poftim, sigur ţie îţi sunt de folos. Femeia întinse mâna cu cele 4 gloanţe ce-i penetrară corpul mai devreme.
Mihnea rămase cu gura căscată, nevenindu-i să creadă ce spune femeia.
-Păi... Ar trebui să fii...
-Moartă aşa-i? Nu fi prost, un singur lucru mă poate omorî şi nu e niciun fel de armă. De fapt, ar trebui să fie fără răsuflare în momentul de faţă.
-Înţeleg... Adică... Da, în fine. În 10 minute mă întâlnesc cu Soso, vii cu mine?
-Da, să mergem.
Mihnea termină rapid vodka şi se ridică, aranjându-şi meticulos uniforma.
-Doamne, nu te mai aranja atât! Nimeni nu se mai uită la tine ca la un bărbat atrăgător, eşti cât un porc, obişnuieşte-te cu asta şi nu-mi mai irosi timpul aiurea!
-M, presupun că ai dreptate. Permite-mi te rog... Bărbatul deschise uşa respectuos şi o lăsă pe femeie să iasă prima, admirându-i formele pentru o fracţiune de secundă. E o zi superbă, nu-i aşa Lirael?
-Nu te mai uita aşa lung la mine, ştii doar că ăsta e doar un trup împrumutat nu? De-ai vedea cum arăt cu adevărat ai muri de teamă, ţi s-ar opri inima pe loc!
-Îmi cer scuze. Spuse Mihnea lăsând capul jos în formă de respect.
Urcară amândoi în Mercedesul lung, de culoare neagră, cu geamuri fumurii prin care nu puteai vedea nimic. Lirael urcase prima iar Mihnea se aşeză lângă ea zâmbitor şi bine dispus.
Femeia era palidă, avea părul negru ca abanosul dar formele sale erau mai mult decât apetisante. Ochii erau cei mai ciudaţi căci aveau o culoare ieşită din comun: un gri spălăcit, precum ochii orbilor. 'Trebuie să-şi schimbe trupul în curând, ăsta numai are pic de viaţă în el...' îşi spuse bărbatul în gând.
-Da. Aşa e. Spuse ea zâmbind. Mă gândeam la Vera din moment ce mă priveşti cu aşa poftă.
-Ce?! Să nu îndrăzneşti! Jur pe Dumnezeu că te şterg de pe faţa Pământului!
-Ha-ha-ha! Băi, înţelege, cu puţin noroc, nimic nu mă mai poate omorî în momentul de faţă. Şi oricum Vera e prea curvă, nu folosesc eu trupul ăla spurcat...
-Nu vorbi aşa despre soţia mea! E pură ca o domnişoară de liceu!
-Da?! Grădinarul şi paznicii tăi sunt de altă părere! Ha! Cât de prost poţi fi... În fine, las-o baltă, mă plictiseşti. Spuse Lirael ducându-şi mâna la gură şi căscând.
-Şefu, am ajuns! Spuse şoferul.
-Unde e Soso?
-În dreapta maşinii după copacul acela domnule.
-Perfect! Spuse Lirael deschizând uşa cu forţa. Soso, ce faci tinere?
-Tu cine mai eşti? Întrebă Soso mirat. Şefu, parcă am convenit că nimeni nu va ştii de asta...
-Nimeni nu va ştii căci nimeni nu are ochi să vadă vreo diferenţă. Vino mai aproape mai băiete! Lirael se apropie de el apucându-i blând capul de după ceafă şi lipindu-şi buzele de ale bărbatului, rămase aşa pentru câteva secunde. Apoi corpul femeii căzu la pământ ca o legumă, ca şi cum ar fi fost o păpusă de cauciuc. Eh, aşa da! Uite Mihnea ce muşchi am!
-Da, bravo, eşti superbă! Spuse generalul sarcastic privind cu milă spre trupul ce zăcea fără răsuflare pe asfaltul murdar. Să mergem!
-Superb! Sunt bărbat acum! Râse Lirael diabolic în timp ce-şi duse mâna spre zona genitală indicând locul cu degetul arătător. Bat la pariu că dacă mă vede Vera...
-Taci în viaţa asta!
-Pft, eşti plictisitor tare de tot!
Se urcară amândoi înapoi în maşină şi plecară cu o oarecare întarziere cauzată de uimirea şoferului ce asistă la toată scena.

To be continued...