'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 7]

-Luci! Ce naiba faci?!
-Jerry! Nu te-am auzit venind... Uhm, ce să fac, mă uitam la un film...
-Fără sunet?! Ce fel de film e?
-Păi fără sunet pentru că e un film pentru... De fapt, nu contează ce film e. Am vorbit cu David acum câteva minute, au ajuns cu bine.
-Serios? Ah, mă bucur să aud asta. Totuşi de ce te-ar fi sunat David ca să îţi zică faptul că au ajuns cu bine la destinaţie? Îl cunosc mai bine decât maică-sa, bat la pariu, aşa ceva nu-i stă în fire. Sigur nu-mi ascunzi ceva?
-Uhm, ba da. Stai să dau drumu' la muzică puţin mai tare. Bărbatul apăsă pe butonul 'Play' al combinei muzicale ce se afla pe unul din rafturile biroului; micuţă dar difuzoarele aveau destulă putere încât să împiedice vocile să fie auzite din exterior. Să mergem în camera cealaltă. Pe aici, apucă-mă de mână!
-Rock! Luci, sunt nevăzătoare dar nu chioară, mă descurc singurică în întreaga clădire. O ştiu ca pe 'Tatăl nostru'!
-Da, scuză-mă! Spuse Luci vizibil stânjenit.
Păşiră amândoi într-o cameră relativ micuţă, cu o masă în mijloc, 2 scaune şi un neon palid a cărui lumină devenise iritantă pentru ochi. Pe pereţi erau panouri de polistiren cu numeroase poze prinse în pin-uri, indicaţii, articole din ziare şi comentarii trecute în marker roşu.
-În camera asta nu am mai păşit până acum, să fiu sinceră. Ce e?
-E camera în care eu şi David punem cap la cap toate informaţiile. Pe pereţi sunt...
-Panouri cu poze, articole din ziare şi aşa mai departe nu? Tipic pentru David, ce clişeu!
-Da, ai dreptate... Să închid uşa. Luci oftă adânc în vreme ce sunetul muzicii se pierdu complet.
Jerry se aşeză pe scaun privind fix spre bărbat. Acesta din urmă fu oarecum stupefiat de simţurile femeii dar îşi aruncă repede uimirea. Numai colaborase cu nevăzătoarea la absolut nimic şi acum era nevoit s-o facă, păşind oarecum pe teren necunoscut. Se aşeză şi el pe scaun împreunându-şi palmele deasupra mesei.
-Telefonul primit de la David fu un semnal de îngrijorare de fapt. Nu ştiu de ce dar el crede că cineva din MYOL e turnător. Pe drum David mi-a trimis un mesaj rugându-mă să-i verific un număr de înmatriculare care s-a dovedit a fi fals. Când l-am întrebat despre asta în timpul convorbirii, a schimbat repede subiectul. Aşadar, m-a rugat să stau de vorbă cu tine referitor la scurgerea de informaţii şi împreună să găsim sursa.
-Se putea să avem şi noi parte de-o vacanţă?! Of! Femeia oftă adânc după care privi spre masă preţ de câteva secunde. Liniştea ciudată ce se aşternu în cameră îl făcu pe Luci să se simtă oarecum confuz şi îi fură toate replicile.
-Bun. Spuse Jerry după care oftă iarăşi. Păr ar fi cazul să ne apucăm de treabă. Să începem cu începutul. David a devenit suspicios pe tema asta după ce a efectuat vestita călătorie nu?
-Da, nu a pomenit de aşa ceva de când s-a înfiinţat MYOL.
-Bun. În afară de noi doi, numai ştia nimeni de faptul că el, Dana şi Axe pleacă în excursie nu?
-Mhm... Murmură bărbatul nevăzând destinaţia acestui mini interviu. Doar după o fracţiune de secundă îi pică fisa. 'Soso!' urlă o voce în capul său şi instantaneu tresări.
-Ce? Ţti-ai dat seama de ceva... Ce e?
-În seara în care David mi-a spus că îi ia pe copii şi se duc la o plimbare am stat de vorbă cu Soso la o ţigară. Mi-a scăpat informaţia pentru că eram entuziasmat că voi fi şef interimar şi i-am promis un poker cu băieţii. El era vizibil afectat de cei 2 care se ocupau de general şi de faptul că David i-a împuşcat. Nu am crezut că detaliul ăsta îl va interesa pe Soso, am crezut că e doar iritat de spiritul de confuzie ce domină în MYOL de la venirea lui Axe...
-Înţeleg... Berbecule!
-Căcat! Soso curăţă 'mizeria' după noi de 8 ani încoace. Mă îndoiesc enorm că el ar divulga informaţii altcuiva...
-Oamenii te vor dezamăgii în permanenţă. Şi cum ai spus şi tu, sunt vremuri confuze, e greu să rămâi integru, mai ales dacă priorităţile tale şi filozofia ta de viaţă nu se regăsesc în MYOL. Nu se ştie cu ce o fi fost momit Soso să o apuce pe drumul trădării.
-Fii serioasă! Are tot ce-şi doreşte aici: bani, prieteni, renume şi apreciere. Cu toţii avem încredere în el...
-Ai dreptate, ar fi bine să îl considerăm nevinovat până dovedim contrariul.
-Păi şi cum facem asta? Îţi dai seama că dacă mergem să-l întrebăm nu o să ne spună 'Da Luci, ştii, am decis să vă trădez pentru că bla bla bla'.
-Ba o să zică. Pot simţi dacă minte după vibraţiile emise de corpul său, după bătăile inimii. Spuse Jerry extrem de hotărâtă.
-Bine. Hai să mergem să vorbim cu el atunci. Ar trebui să fie în camera sa.
-Mai bine hai până jos să vorbim cu nea' Gelu.
-Ce treabă are portarul?! El nici nu ştie cu ce ne ocupăm măcar! Crede că suntem o grămadă de economişti ce stau închişi şi dorm în birourile lor.
-Nea' Gelu ştie tot! Ştie cine iesă şi cine intră şi mai presus de atât ştie şi la ce oră.
-Okay, să mergem atunci!
Părăsiră amândoi biroul în care tocmai vorbiseră, Luci opri muzica ce duduia haotic în prima cameră şi fără a scoate nicio vorbă păşiră pe holul principal al sediului MYOL.
-Ah! Jerry, să nu uit, David a spus să păstrăm totul pentru noi şi să-l ţinem la curent cu ce aflăm.
-Mă ştii pe mine vorbăreaţă?!
-Super! Hai să-l interogăm pe nea' Gelu!
Paşii celor doi începură să răsune pe holul pustiu. Plecarea lui David le oferi tuturor puţin timp pentru ei, clipe de răgaz şi relaxare, mulţi dintre membrii organizaţiei ocupându-şi timpul liber cum ştiau ei mai bine: muzică, filme sau somn. Niciunul nu îndrăznise să părăsească sediul MYOL totuşi pentru că nu aveau idee când şeful se va întoarce sau când Luci va da ordin să se înceapă vreo misiune. Ştiau cu toţii prea bine că liniştea asta e oarecum nelalocul ei, că e doar calmul dinaintea furtunii.
Pe măsură ce Luci şi Jerry se deplasau spre liftul ce ducea spre nivelul 0, spre ieşire, tensiunea putea fi simţită în aer. Amândoi mergeau îngânduraţi, imaginându-şi fel de fel de scenarii dar mai presus de toate dorindu-şi ca totul să fie o presupunere sau un presentiment prost şi nefondat. Starea de tensiune se accentuă în lift dar cei doi încercară din răsputeri să ascundă acest lucru; trebuiau să se poarte ca şi cum nimic nu ar fi în neregulă.
Ajuseră într-un târziu şi la biroul mic a lui nea' Gelu, un bătrânel firav şi cu părul complet alb în cap. Acesta citea unul dintre ziarele locale cu atâta interes încât nici nu băgă de seamă că cei 2 ieşiră din lift şi se îndreptau spre el.
-Să trăţi nea' Gelu! Spuse Luci zâmbitor ridicând mâna dreaptă şi dând uşor din cap.
-Hai noroc Luci! Sărumâna! Gata munca?
-Nah, voiam să te întrebăm ceva. Ştiu că ţineai evidentă la cine intră şi iesă din sediu, respectiv orele vizitelor aşa-i?
-Da,da. Am aici lista pentru ziua de azi dar celelalte sunt în vestiar.
-Cea de astăzi ne interesează nene. Spuse jerry pe un ton sobru. O putem vedea? Întrebarea femeii îl făcu pe Luci să caşte ochii mari şi să afişeze o expresie de om şocat.
-Desigur Jerry! Poftim! Spuse bătrânelul binevoitor.

To be continued...