Riot - Chapter I [episodul 20 - 'Pababibam!']

Înapoi în sediul MYOL, Axe primise în cele din urmă o cameră normală, cu pat, noptieră, laptop, televizor şi baie. Îşi lepădă ţoalele într-un colţ şi sări direct în duş. Termină rapid simţindu-se plin de energie şi privindu-se în oglindă surprinse un zâmbet retardat în timp ce prin minte îi alerga gândul 'Mâine plec în vacanţă cu tatăl meu natural şi când mă întorc voi deveni spion!'. Dan şi Maria deja dispăruseră din mintea sa, fură înlocuiţi in nici 24 de ore.
Căută în dulap nişte haine de schimb dar nu găsise decât 4 costume elegante şi o droaie de cămăşi. 'Nu ştiu la ce mă aşteptam când am deschis dulapul. Eh! Aşa-mi place, până şi aici totul arată a super secret: cămăşi şi sacouri elegante, pantofi şmecheri din piele, cravate... oare o fi şi-o armă pe-aici?'
-Nu ai să găseşti nicio armă puştiule! Noapte bună!
Axe tresărise precum o pisică luată prin surprindere de un lucru. Recunoscu vocea într-un târziu şi rostise un 'noapte bună' indiferent, fără a se uita spre uşă sau a ridica tonul.
-Mersi! Strigase Jerry de pe hol.
'Mda, e fenomenală! Chiar e!' îşi spuse Axe în timp ce se îndrepta spre patul dublu, atent aranjat. Renunţase la căutarea unei arme în dulap şi decise să tragă un pui de somn pentru a-şi pregăti trupul pentru ziua mare ce-l aştepta. 'Mâine va fi genial! presimt!' Dădu la o parte pătura, se băgă în pat, se întinse precum o caracatiţă, aruncându-şi membrele în părţi, închise ochii şi 'Doamne, frumoasă mai e Dana!' adormi.

-Hei Luci, o ţigară înainte de somn?
-Soso... Da, întotdeauna! Răspunse bărbatul zâmbind.
-Zii lungă, fir-ar ea să fie!
-Da, dar măcar s-au mai calmat apele. David şi câştigat fiul alături, eu nepotul... e aceeaşi persoană, da. Oricum generalul e mort... Zii grea dar s-a terminat cu bine.
-Într-adevăr. Pentru unii cel puţin. Spuse Soso cu privirea aţintită în podea, focusând un punct imaginar.
-Da, ştiu... Au greşit, na... Ce poţi să faci? Lasă, oftă Luci punând o mână pe umarul celuilalt bărbat, mâine David pleacă cu Axe şi Dana într-o mică vacanţă aşa că eu rămân şef aici. Pregăteşte-ţi buzunarele că o să rupem poker-ul! Scoase un zâmbet călduros pe măsură ce-şi stingea ţigara şi se îndreptă spre cameră.
-Oho, abia aştept!
-Noapte buna Soso!
-Ciau Luci, somn uşor!
Soso intră în camera sa, inchise uşa cu cheia, porni muzica destul de tare după care scoase telefonul şi fugi în baie.
-Şefu, îmi pare...
-Zii repede, mi-e somn.
-Mâine David pleacă la plimbărică.
-Serios?! Pababibam! Ziua asta se termină genial! Super, mâine la prânz ne întâlnim la vechiul aeroport de la marginea oraşului în hangarul 2. Trecem la treabă!
-S-a făcut! Soso închise telefonul şi fixă podeaua iarăşi.
Mihnea zâmbi cu poftă şi dădu să-şi îmbrăţişeze soţia dar realizase că aceasta nu era lângă el. Aruncă o privire pe hol şi văzu că lumina la baie era aprinsă. 'Vezici mici mai au femeile astea...' şi se culcă la loc.

Holurile sediului MYOL plângeau de pustietate. Era ora 5 dimineaţa şi totul era atât de gol încât doar zgomotul aerului ce trecea prin gurile de aerisire putea gâdila osicioarele unei urechi. Toată lumea dormea, cu toţii erau afundaţi într-un alt univers unde lucrurile nu erau tocmai reale: de la vise violente, la fantezii, la dorinţe neîmplinite, la premoniţii, fiecare membru al organizaţiei îşi încărca bateriile pentru următoarea zi.
Totuşi două suflete nu-şi găseau odihna din cauza grijilor, fie a gândurilor întunecate, fie a remuşcărilor sau a imaginilor pline de cruzime ce le apăreau în momentul în care închideau ochii. David şi Dana erau cele 2 persoane care nici la o aşa oră târzie nu-şi găseau somnul. Bărbatul stătea într-un fotoliu confortabil cu un pahar cu apă minerală în mâna dreaptă gândindu-se la ziua ce doar se încheiase. Îi plăcea ordinea, era un perfecţionist şi nu-şi permitea să se culce cu enigme în minte. 'Axe e fiul meu, e sânge din sângele meu, e rodul iubirii dintre mine şi Mihaela, e un înger, e cea mai mare realizare a mea, e tot ce mi-am dorit. De mâine va pătrunde într-o lume crudă, va trăi în culise, nu va mai putea merge în parc să privească cerul timp de 6 ore. Va avea un mare şoc şi sper din tot sufletul să aibă puterea să-şi revină repede. Nu e un criminal asta ştiu sigur. Mă întreb dacă va avea forţa să omoare pe cineva vreodată. Oare e bine să-l amestec în aşa ceva? În momentul de faţă cred că i se pare că viaţa lui capătă sens, consistenţă, probabil i se pare super tare şi tot ce şi-a dorit dar nu ştie realitatea. Nu s-a confruntat cu răul adevărat, nu a privit un alt om în ochi în timp ce-i înfingea un cuţit în inimă, nu a văzut cum îşi dă cineva ultima răsuflare ştiind că el a fost cauza. E naiv, e visător... Îmi doresc să-mi calce pe urme dar să fie mult mai mult decât am fost sau voi fi vreodată. Îmi doresc să poată realiza de 100 de ori mai multe lucruri ca mine ca şef la MYOL, îmi doresc să înţeleagă organizaţia şi să se identifice cu ea, îmi doresc să poarte simbolul cu mândrie... Dar oare îşi doreşte şi el acelaşi lucru?'
Starea meditativă în care se afla îî fu întreruptă de soneria telefonului. Era Dana.
-Neaţa Dana! Ce s-a întâmplat?
-Ştiam eu că nici tu nu dormi. David... M-am tot gândit... Uhm... Pot veni să stăm de vorbă?
-Desigur, e abia 5:43, nu plănuiesc să dorm. Spuse David pe un ton sarcastic, oarecum deranjat de această discutie matinală... sau mai bine zis exagerat de târzie.
-Super! Şi Dana închise telefonul.
Fu nevoie doar de 40 de secunde, timp în care bărbatul îşi umpluse paharul cu apă minerală, pentru ca fata să ajungă în camera lui David. Încăperea era cea mai mare ca suprafaţă. Duşumeaua era acoperită cu parchet, pe pereţi erau răsfirate 5 tablouri înfăţişând arta abstractă şi neînţeleasă de cei de rând, poze cu Mihaela şi Axe şi o plasmă cu diagonala de aproape 2 metri ce reda absolut toate posturile importante de ştiri din lume în acelaşi timp. Imediat cum intrai în cameră erai 'obligat' să-ţi laşi cheile şi arma pe măsuţă, încălţările sub ea şi haina în suporturile amplasate în zig-zag pe perete. Camera mai conţinea doar o canapea micuţă, un birou şi un pat, iar albul pereţilor îţi dădea impresia că locul e uriaş, simţeai că un teren de baschet ar încape la fix. Camera lui David era luminată doar de 3 veioze: una pe biroul său şi două de-o parte şi de alta a patului căci bărbatul simţise nevoia să-l aranjeze ca şi cum încă cineva ar mai dormi cu el.
-Ce îţi alungă somnul Dana?
-Nu ştiu ce-i cu mine David, mă simt ciudat, am o presimţire întunecată legată de viitorul apropiat. Nu ştiu de ce dar ştiu că pot avea încredere în ceea ce simt. Ceva nu e în regulă...
-Dana... Totul va fi bine, eşti doar puţin speriată. Da, vor fi schimbări dar nimic radical; ştii bine că nu aş permite să ţi se întâmple ceva rău. Nimănui din MYOL, niciodată! David oftă adânc şi luase o gură de apă. Ziua de azi a fost extrem de confuză şi pentru mine. A fost ciudat tot ce s-a întâmplat: de la conversaţia cu propriul meu fiu şi ura cu care mă privea, la bucuria din ochii lui Luci, la incompetenţa unora...
-Da, am auzit ce s-a întâmplat...
-Da, muncă de luni de zile ruinată într-un minut de incompetenţă. Şi eu sunt la fel de speriat de ceea ce va urma dar simt că totul va fi grozav, în cele din urmă situaţia va fi ideală. Mai presus de asta simt că e nevoie de această schimbare.
-Dar David... Axe nu va face faţă, va claca.
-Va fi pregătit... Uite, am discutat cu Luci mai devreme... Ce-ai zice dacă mâine, de fapt azi având în vedere că e 6 dimineaţa, îl luăm şi pe băieţel cu noi şi plecăm câteva zile prin tară? Ştiu că de mult vrei să vezi munţii cu proprii tăi ochi, să simţi iarba cu tălpile...
-Pe bune?! Privirea fetei se însenină brusc şi entiziasmul puse stăpânire pe ea.
-Da! Va fi grozav! Eu şi cei 2 copii ai mei: tu şi Axe.
-Vai! Mergem şi la munte şi la mare? Putem face şi poze?
-Da, vom fi oameni normali.
-Daaaaaa! Plec să-mi fac bagajul! Dana dădu să plece după care se întoarse înapoi şi îl luă în braţe pe David. Mersi!
-Oricând scumpa mea! Hai să ne odihnim puţin mai întâi...
-Ce?! Crezi că îmi va mai fi somn ştiind ce-o să se întâmple peste câteva ore?!
-Dana, preferi să dormi în maşină în timp ce trecem prin canioane, peste râuri, pe lângă munţi sau acum?
-Ai dreptate... Bine, am fugit la somn! Noapte bună!
-Vise plăcute dragă! Spuse David ridicându-se de pe fotoliu şi punând paharul gol pe birou.
Uşa se închise. 'Această vacanţă îi va marca puternic pe amândoi, le va deschide ochii şi îi va face să privească totul altfel. E nevoie de această schimbare...' David se schimbă şi se spuse în pat întinzându-se exact la fel ca fiul său. 'Mă întreb dacă Axe doarme la fel...' trase pătura peste el, se relaxă expirând puternic, închise ochii, îşi goli mintea de gânduri şi adormise în câteva secunde.

To be continued...
Succesuri!