Riot - Chapter I [episodul 18 - 'Duşmanul']

David şi Luci coborau nişte scări ce duceau spre o parte a clădirii ce ascundea secrete întunecate. Era vorba despre nivelul cel mai inferior, la circa 30 de metri sub pământ. Temperatura era constantă aici, în jur de 28 de grade iar umezeala era veşnic prezentă. Puse împreuna formau o atmosferă infernală şi un aer imposibil de respirat. Nimic nu era îngrijit aici: holurile erau pline de mucegai şi fără pic de vopsea, luminile constau în doar câteva becuri economice ce pâlpâiau constant oferind o stare de ameţeală şi discomfort. Celulele, căci nu puteau fi numite altfel, aveau uşi metalice, groase, pereţii erau crăpaţi, pe unde se infiltra şi apa, iar şobolanii şi gândacii mişunau peste tot. Mai presus de toate lipsa luminii din cămăruţe dădea prizonierilor sentimentul dureros de singurătate absorbindu-le orice speranţă şi sugerându-le o puternică teamă de moarte.
-L-au prins, spuse Luci cu un glas ce aducea a îngrijorare, nu împlinire.
-Grozav, să vedem ce putem obţine de la el. În ce stare e?
-Împuşcat în ambele rotule şi cu mâna dreaptă amputată cu un fierăstrău de lemn.
-Marius şi Didi l-au capturat aşa-i?
-Bingo!
-2 proşti! Doar le-am zis că am mare nevoie de el în stare să vorbească.
-Au întâmpinat probleme şi au decis să îţi urmeze sfatul o dată ce au dus la capăt misiunea: au scăpat de nervi. Ştii doar că nu sunt tocmai sănătoşi cu bibilica.
-Mama măsii, îi învăţ eu minte!
Ajunseră în dreptul unei celule ce părea desprinsă dintr-o închisoare a anilor '40. Praf peste tot, rugină, găuri de şobolani şi un sunet de tortură chinezească: apa picura din tavan pe duşumea cu o frecvenţă bine stabilită ce ar fi putut face până şi un surd să cedeze nervos. Luci inseră cartela ce reprezenta cheia de la orice uşă a acestui nivel şi un beculeţ verde confirmă deblocarea uşii. Intrară înăuntru cu câte o lanternă şi văzură imediat o baltă de sânge şi un corp palid.
-Mai e viu, întreabă David?
Luci îi înmână lanterna şi se aşeză pe vine lângă persoana palidă. Îi duse 2 degete la gât pentru a căuta pulsul. După câteva secunde mută testul la mâna stângă a victimei:
-E mort. Luci se ridică în picioare, scoase un şerveţel cu care îşi sterse bine mâinile după care sună de pe telefonul mobil pe cei ce se ocupau cu 'curăţenia'. David, îi chem şi pe Marius şi Didi?
-Da, spunele să coboare aici imediat! Gura mamii lor de proşti!
-S-a făcut!
În 30 de secunde cei 2 responsabili de misiune erau în faţa lui David.
-Da şefu', aveţi o altă misiune pentru noi?
-Nu. Aţi făcut o treabă grozavă cu generalul şi am vrut să vă felicit personal. Atât eu cât şi Luci vă suntem recunoscători pentru ajutor, spuse David zâmbind.
Cei doi rămaseră uimiţi. Mai duseseră misiuni la capăt cu succes dar niciodată nu fură felicitaţi personal pentru realizare.
-Mulţumim! A fost greu să trecem de securitate, Didi chiar a fost împuşcat în mâna dreaptă dar în cele din urmă am ajuns la general.
-Şi l-aţi adus unde trebuia! Bravo, bravo! Acum eu vă propun să vă luaţi o vancaţă. Ce ziceţi?
-Păi, eu şi Didi am prefera să primim o altă sarcină. Ştii doar că ne place acţiunea şi că vrem să...
Totul fu întrerupt de 2 focuri de armă ce zguduiră pereţii subsolului. Marius şi Didi erau întinşi pe jos deasupra unei bălţi imense de sânge.
-Spunei lui Soso că mai are 2 gunoaie de adunat.
-Ok David, îl sun acum. Luci învăţase cu mult timp în urmă că nu era bine să ceară justificări de la David, aşa că nu făcu acest lucru nici acum. Scoase telefonul mobil din buzunar pentru a doua oară dar o altă succesiune de focuri de armă îl făcură să îl arunce pe jos şi să sprinteze spre sursa zgomotelor.
Îşi scoase şi el armele, căci purta mereu minim 2 pistoale la el, coti la dreapta pe holul umed şi se opri brusc. Imaginea din faţa ochilor săi era unul dintre puţinele lucruri pe care le considera imposibil să aibă loc: David descărcase absolut tot încărcătorul pistolului într-un şobolan ce ieşise în căutare de mâncare, după care aruncă şi arma spre cadavrul rozătoarei. Acum bărbatul stătea ghemuit, rezemat de un perete cu ambele mâini deasupra capului plângând în hohote. Luci era încă uimit şi confuz găsindu-se în ciudata situaţie de a nu şti ce să spună sau cum să reacţioneze. Băgase cele 2 pistoale înapoi în tocurile lor, îşi duse o mână la ceafă şi începu să se scarpine rămânând cu ochii larg deschişi şi aţintiţi la David. După câteva secunde se apropie de al său cumnat şi se aşeză pe vine lângă el:
-Vorbeşte-mi, ce s-a întamplat?
-Sunt prea multe adunate la un loc mă Luci. Simt că ăsta e un capăt de drum, simt că numai am putere, numai am energie să duc la bun sfârşit ce am promis că voi face!
Luci oftă adânc.
-Ştii că te poţi baza pe mine pentru absolut orice. Nu? Te voi urma până şi-n iad!
-Ştiu Luci şi îţi sunt extrem de recunoscător pentru asta. Problema e că nu ştiu încotro să o apuc. Uite, ne chinuim de 6 luni să punem mâna pe general. Piste false, capcane, incompetenţă şi în cele din urmă nimic folositor! Blestematul ăsta de moş de la care nu am reuşit să scpatem nicio informaţie ne-a costat vieţile a 8 agenţi. 8! Îţi vine să crezi că am risipit atât de multe resurse?!
-Lasă, vom găsi înlocuitori, nu te mai amărî cu gândul ăsta. Mai bine concentrează-te pe Axe câteva zile. La urma urmei misiunea asta a luat sfârşit, trupele de la graniţă se retrag deja, lucrurile s-au terminat cu bine. Nu şi pentru Marius şi Didi, dar asta e partea a 2-a, spuse Luci zâmbind pe spinarea celor 2 crime comise de David.
-Mi-ar fi plăcut să aflu şi care erau planurile lor exacte dar trebuia să ştiu că nu le pot avea pe toate. Ai dreptate, spuse David ridicându-şi privirea şi aşezând palma dreaptă pe umărul celuilalt bărbat. Cred că ar fi bine să iau o mică pauză şi să petrec mai mult timp cu Axe. Am s-o iau şi pe Dana cu noi şi vom merge la plimbare prin ţară.
-Poate vei întâlni şi tu pe cineva, spuse Luci ridicându-se în picioare şi trăgându-l pe David după el.
-Mă îndoiesc.
-Numai fii aşa pesimist. Ştii zicala 'În spatele oricărui bărbat puternic...'
-'Stă o femeie puternică' mda... Om vedea. Vei avea tu grijă de lucruri pe-aici da?
-Stai fără griji, te voi deranja doar dacă se prăbuşeşte clădirea peste noi, spuse Luci zâmbind.
-Perfect. Ah! David se oprise şi se întoarse către cumnatul său. Ce părere ai de Jerry?
-Uhm... Când am zis că poate întâlneşti pe cineva am sugerat o femeie normală, nu... Înţelegi tu.
-Da. Presupun că ai dreptate, ar fi genial să găsesc pe cineva care să nu aibă nicio legătură cu MYOL.
-Păi?!

Axe şedea exact în acelaşi loc, pe scaunul de interogatoriu. Era lungit, se făcuse comod şi realizase că începea chiar să se simtă în siguranţă. Îşi duse ambele mâini după ceafă şi îşi împreună degetele. Plictiseala se ivi de-asemenea căci îşi puse deja ordine în gânduri şi luase o decizie cu privire la viitorul său. În mare bineînţeles, căci mai erau câteva detalii neclare referitoare la munca sa în MYOL. Sunetul uşii deschizându-se îi atrase atenţia dar crezând că e David doar întoarse capul nepăsător. Pe lângă uimire, o mireasmă puternică de 'bărbat' îl lovi. Se ridică instantaneu în picioare şi se aranjă puţin:
-Bună Dana, ce faci?
-M... Eram curioasă cum te simţi. Te doare capul de la lovitura de mai devreme?
-Nu, deloc chiar. 'Pe naiba! Mă doare de-mi vine să-mi scot creierii dar evident că nu-i pot spune asta. Eu sunt bărbat, pentru mine durerea e o plăcere, ce mama măsii!'. Un duş mi-ar prinde bine totuşi.
-Ştiu, am simţit acum juma de oră când erai lat pe jos şi mă priveai cu ochii ăia visători şi faţa de retardat, spuse fata cu o sprânceană ridicată.
-A fost o zi lungă, ce pot spune... Auzi...
-Evident că aud.
-Ai idee cât e ceasul?
-4 dimineaţa.
-Poftim?!
-Aparent tu eşti cel cu probleme de auz.
-Am înţeles ce ai spus doar că sunt confuz. Adică lumea doarme la ora asta, e noapte afară.
-Srios?! Eu credeam că Soarele străluceşte 24 de ore pe zi.
-Sarcasm?!
-Ei da?! Cum ţi-ai dat seama?
-Uhm...
Linişte. Nici-unul dintre ei numai scotea un sunet.
-Da, e stânjenitoare situaţia, spuse Axe.
-Mhm!
Băiatul dăduse ochii peste cap puţin şi cu mâna dreaptă se scărpină la ceafă, dar o lăsă înapoi jos din cauza esenţei de sconcs ce venea de la subraţul său, încercând să-şi stimuleze creierul să genereze ceva inteligent de spus:
-Deci Dana, am auzit că şi părinţii tăi au fost omorâţi. Avem ceva în comun, spuse el zâmbind.
-Pa, vorbim mai târziu.
-Stai! Îmi cer scuze...
Prea târziu, Dana deja părăsise sala. 'Bravo bă berbecul, ai scos ceva super genial pe gură!' îşi spuse Axe în sine. Rămase 2 secunde în picioare, după care ridicare din umeri ca şi cum ar gesticula o expresie gen 'mama măsii' şi se aşeză înapoi pe scaun cu mâinile împreunate la ceafă. 'Eh! Să revenim... Ce plictiseală!'.

-Sa făcut şefu! Vă cred mort.
-Perfect, e timpul să trecem la fapte. Bună treabă Soso!

To be continued...
Toate cele bune!