Luci se decise că ar fi cazul să tragă pe dreapta şi să doarmă puţin căci era 4 dimineaţa. Nu îşi imaginase că ziua în care va putea schimba câteva vorbe cu singurul său nepot îl va ţine treaz atât de mult. Mai ciudat de atât era că rămăsese plăcut impresionat de băiatul de 21 de ani în ciuda imaturităţii pe care o sesizase la el înainte să discute. Până acum câteva ore îl considera un puşti oarecare cu gusturi muzicale oarecum ciudate, cu o imaginaţie uneori bolnavă, alteori prea copilărească şi cu abilităţi lipsă referitoare la luarea deciziilor. Totuşi analizându-i mai bine viaţa realiză că Axe era de fapt si de drept un dur; nu fizic evident, dar avea tăria de caracter specifică ambilor săi părinţi naturali. Era plăcut să discute cu el mai ales că-l bucura faptul că erau rude de sânge.
Luci nu avuse nicio dată copii pentru că nu se descurca deloc cu femeile. Încă din facultate nu şi-a făcut aşteptări prea ridicate la capitolul ăsta deşi pe vremea aia arăta chiar bine. Mihaela care era doar cu un an mai mare decât el avu câteva încercări de a-l 'aranja' cu o prietenă dar au eşuat de fiecare dată. Luci avea gusturi ciudate. Acestea se conturaseră după cea de-a doua misiune a sa pentru MYOL. Trebuia să asasineze un german pe nume Mike Swartz ce plănuia să-şi extindă afacerea cu cocaină şi în facultăţile româneşti. Au fost nevoie de 3 săptămâni de supraveghere, notiţe, planificare şi calcule exacte a acţiunilor ce aveau să ducă spre moartea germanului. Problema numărul 1 era că nimeni nu ştia cum arăta traficantul, nimeni nu avea nicio poză şi niciun informator sau spion infiltrat in reţea nu apucase să trăiască pentru a descrie persoana cu numele Mike Swartz. În cele din urmă Luci a reuşit să afle unde era cazat germanul şi din dorinţa de afirmare a plecat singur în misiune deşi era conştient că traficantul va fi păzit de mulţi bărbaţi înarmaţi.
Planul era simplu: se dădea drept doctor până reuşea să ajungă în interiorul locaţiei iar în momentul în care minciuna era depistată începea măcelul. Pe sub halatul alb avea un adăvărat arsenal de pistoale automate, revolvere, grenăzi şi cuţite. De paznicii de la intrare trecu uşor, aceştia deschizându-i uşa zâmbind fără să-l percheziţioneze. Locaţia era o casă cu 3 etaje ce putea fi uşor confundată cu un palat sau o reşedinţă de preşedinte.
Reuşise să ajungă la etajul 2 unde era mai mult ca sigur camera germanului şi o depistă cu uşurinţă căci 2 gorile aşteptau la intrare. Numai avea rost să invoce minciuna cu doctorul aşa că-şi scoase pistolul cu amortizor şi îi lichidase pe cei 2 cât mai avea elementul surpriză: 2 focuri direct în ţeste, cu sânge rece şi calea către succesul misiunii era liberă. Verifică încă o dată că nu vine nimeni şi intră în cameră fără să ascundă cele 2 cadavre. În interior privirea îi fu 'violată' de spaţiul uriaş decorat în stil regal. Televizorul mergea dar nimeni nu urmărea. Auzi zgomot din baie aşa că merse să verifice rapid. Deschise uşa şi rămase uimit.
-Unde e Mike? întrebă Luci cu arma îndreptată spre femeia ce se relaxa în cadă.
Aceasta nu scoase niciun sunet si pe langă frică, ochii ei exprimau si o nedumerire.
-Where is Mike? întrebă iarăşi bărbatul sperând că va înţelege engleza.
-I am Mike, please don't kill me!
Uimirea lui Luci se risipi instantaneu căci îşi amintise că în germană Mike se poate citi şi cu accent pe 'e' devenind nume de femeie. Totşi avea o altă dilemă acum: nu putea omorî o femeie, nici măcar nu ridicase palma asupra uneia vreodată. Deşi avea sânge rece şi omorâse deja pe puţin 10 oameni, nu putea să facă acest lucru şi acum. Îi ceru să se îmbrace şi îi spuse că vor ieşi împreună pe uşa din faţă. Mike acceptă terifiată.
Germanca era de-o frumuseţe rar întâlnită. Oarecum micuţă de statură, cu părul auriu, ochii verzi şi un ten neted şi lucios ca de bebeluş. Luci se întoarse când aceasta îi ceru puţină intimitate dar tocmai asta fu marea greşeală. Femeia scoase un pistol şi-l împuşcă fără să clipească, trezindu-l din starea de admirare şi aducându-l cu picioarele pe pământ. Se prăbuşi dar se întoarse brusc ca şi cum ar fi fost posedat de un spirit războinic şi trase un foc de armă ce-o lovi pe Mike fix între ochi. Luci îşi imaginase că tratând-o cu respect îi va caştiga oarecum încrederea şi că nu va îndrăzni să-l omoare. Se înşelase.
Scăpă cu greu din palatul plin de gorile turbate, înarmate cu puşti AK-47 dar rămăsese ţintuit la pat timp de 2 săptămâni din cauza glonţului tras de germancă ce-i penetrase umărul stâng. De atunci îşi jurase să numai trateze nicio femeie cu respect ca şi cum ar fi vreo prinţesă căci făcând lucrul acesta se va arde din nou. Hotărâse să-şi dedice viaţa profesionalului.
Evident satisfacţia 'de-a face lumea un loc mai bun' depăşea orice altceva pentru el. Cel puţin cu gândul ăsta se culca Luci seară de seară, cu gândul ăsta apăsa trăgaciul de fiecare dată.
La 5000 de km depărtare o maşină de teren cu geamuri fumurii parchează în garajul unei vile uriaşe. O alee de intrare ce putea rivaliza cu cele ale castelurilor din Anglia, cu o fântână arteziană gigantică exact în faţa casei. Patru garaje în care încăpeau cu uşurinţă opt maşini şi 4 coloane ce susţineau o boltă de-asupra uşii de la intrare precum vechile temple din Grecia antică. Un alb elegant asortat cu roşul tipic al cărămizilor, 3 etaje şi aproximativ 40 de camere. Nu primise titlul de castel pentru că era recent construită dar nu încape îndoială că pe viitor va urma si acest lucru. Totuşi, aducea puţin a conacul Playboy.
Din maşină coborâse un bărbat puţin durduliu cu un început de chelie:
-Chiţ!
-Fir'ar să fie! Copii proşti! Dădu cu piciorul jucăriei după care luă de pe bancheta din spate un buchet uriaş de flori. Lăsă maşina deschisă şi intră în reşedinţa exagerat de mare prin uşa din fundul garajului ce dădea în una dintre cele 4 bucătării. Vera, am ajuns acasă scumpo!
-Mihnea! O voce subţire, piţigăiată ce zgâria pe creier, sunete de tocuri pe duşumeaua acoperită cu gresie de cea mai bună calitate: o blondă spălăcită, înaltă, cu unghii ascuţite şi bine întreţinute, purtând un halat alb de mătase îşi făcu apariţia. Vai, florile sunt foarte dulci! Misi schumpu'! Vino să te pup! Se apropie de faţa bărbatului şi dădu un pupic aerului ce-i inconjura ochii închişi şi buzele ascuţite. Luă florile şi plecă să le pună într-o vază. Copii, Mihnea e la noi, veniţi să-l salutaţi!
Nici urma de copii, nicio reacţie. Mai trecură încă 40 de secunde:
-Treceţi jos acum, javre mici ce sunteţi! Vera aruncă un veritabil strigăt ce ar pune până şi un leu cu botul pe labe. În secunda 2 un băiat şi 2 fete apărură la capătul scărilor formând o 'scară a proştilor', făcură cu mâna pe rând, dădură ochii peste cap în semn de indignare şi urcară înapoi în camerele lor.
Mihnea nu se aştepta la altceva aşa că îşi luă o sticlă de whiskey din băruleţul din bucătărie şi se retrase în biroul său. 'Lucrurile pe care trebuie să le îndur ca să nu fiu luat în vizor! Ih! Îmi vine să strâng de gât odraslele alea afurisite!' îşi spuse în gând în timp ce-şi turna băutura într-un pahar ce conţinea deja 3 cuburi de gheaţă. 'În curând... Mai trebuie să rezist doar 2 săptămâni'.
Mihnea se aşeză în scaunul său ce era o replică a celui pe care stătea preşedintele Americii, deschise monitorul calculatorului, îşi tastase user-ul şi parola, apăsă Enter şi instantaneu 3 ferestre, 3 poze se iviră pe ecran. Se făcu comod în scaun, luă o gură de whiskey şi zâmbi cu poftă.
-Am să vă mănânc mă! Nimeni nu se pune cu mine, căcaţi cu ochi ce sunteţi!
Generalul Mihnea fu unul dintre cei mai cruzi şi ciufuţi general al armatei. S-a retras la timp, cât încă mai avea o picătură de glorie primind numeroase decoraţii şi ceremonii pompoase considerate doar 'nişte căcaturi împuţite'. Aşa că jurase să păstreze secretele şi informaţiile doar pentru el, trecuse în rezervă şi ca prin minune averea sa începu să crească exponenţial lună de lună. Doar o minte ordonată şi bine instruită ar fi putut aduna 10 miliarde de euro într-un an din contrabandă şi vânzare de secrete, fără să atragă atenţia nimănui. Oricum, oricine îşi băga nasul sfârşea în mod crunt: 'vor face cunoştiinţă cu prietenii mei racheta, bomba, aruncătorul de flăcări sau, preferatul meu, fundul lacului.' La cei 53 de ani ai săi conştiinţa îi era mai mult decât împăcată cu crimele şi corupţia, pe când sintagma 'Mori pentru patrie' o asemăna cu 'Ana are mere'. Durduliu, cu o burtă 'de bere', Mihnea ducea lipsă de 'semnele războiului'. A fost soldat dar a ştiut ce să facă pentru a urca repede în grade şi o dată instituit în funcţia de general nu a părăsit biroul niciodată.
Aspectul său fizic nu era deloc impunător iar trăsăturile feţei nu erau nici de fel plăcute privirii: început de chelie, un nas mare cât un gogoşar, ochi căpriu, sprâncenele unite între ele, mustaţă neîngrijită şi urme de tăieturi de la bărbierit. Nimeni nu ar fi crezut că această figură este responsabilă de aproximativ 10000 de crime.
Mii de oameni şi-au găsit sfârşitul într-un fel sau altul în mâinile lui Mihnea. Începutul fu greu căci coşmarurile nu se mai terminau. 'Mă agit prea mult!' îşi spunea adesea, 'jigodia era doar amantul neveste-mii deci merita să moară!'. Totuşi în adâncul sufletului adora senzaţia de putere căci 'asta este puterea supremă: când poţi decide destinul cuiva; tu îi poţi trasa destinul... scurt ... sau nu' precum le spunea soldaţilor săi. Sângele rece era singurul lucru ce-i curgea prin vene... şi ocazional, alcool.
Un singur defect îl făcea slab şi vulnerabil. Din fericire pentru Mihnea, doar el şi încă o persoană îl cunoşteau şi spre mulţumirea generalului persoana respectivă petrecea clipe de neuitat cu vechiul său prieten 'fundul lacului' in copania unui bolovan uriaş legat de picioare. 'Nu trebuie să afle absolut nimeni vulnerabilitatea asta. Sunt om dar nimeni nu are voie să-mi vadă defectul, sunt puternic şi de neclintit. Sunt un tanc!' îşi spunea înainte de a pleca la treburi dimineaţa. Totuşi, contrar tuturor aşteptărilor punctul său slab era Vera, o femeie de 32 de ani ce-i dăruise trei copii pe care îi ura din tot sufletul. Mihnea nu ştia nici acum de ce se îndrăgostise de ea, realiza că nu e bine dar nu se putea abţine. 'În fond, de ce să mă abţin, e o splendoare de femeie, o prinţesă!' spunea el privind-o din depărtare.
În realitate Vera era o mare curvă şi copiii nu erau nicidecum ai generalului. Femeia arăta într-adevăr extrem de bine: înaltă , îngrijită, cu un ten fin, veşnic aranjată şi parfumată, cu părul blond puţin spălăcit dar lung până la brâu. O simplă ştoarfă de la ţară cu care Dumnezeu fu zgârcit la capitolul intelect. Aşadar pentru a se descurca Vera făcea ce ştia mai bine ... în pat... sau duşumea... sau baie... sau alee întunecată... sau... practic, oriunde se putea. Avusese noroc să dea peste Mihnea la o petrecere privată şi văzându-l cum aruncă cu banii în stânga şi în dreapta îşi propuse să-l lege. Zis şi făcut, într-o săptămână Vera trecuse de la garsonieră la vilă, de la bumbac la mătase, de la argint la platină, de la mers pe jos la Mercedes cu şofer. Preţul?! Sex cu un gras împuţit o dată pe seară. 'Pft, mare scofală, oricum în 3 minute a terminat porcul.' se alina ea. Pe măsură ce au trecut anii, femeia s-a plictisit şi a trecut la grădinar, portar, bodyguarzi, şofer, musafiri şi-aşa mai departe. Nici ea nu ştia cine exact e tatăl copiilor. 'Las-o bă că merge-aşa! Mătase-albă încă mă îmbracă deci sunt copiii generalului.' îşi spuse femeia după fiecare naştere.
-Bursucel, eşti obosit? întrebă Vera aşezându-se în poala lui Mihnea şi băgându-i sânii în faţă.
-Da pisicel, mergem sus? Răspunse bărbatul cu o voce piţigăiată şi copilăroasă.
-Bursucelul meu roz vrea o bucată din Vera? Fiind doar o răstălmacire a 'Hai o dată porcule! 3 minute să gâfai, 5 să adormi după care mă pot duce şi eu până la portar în cabină!'
-Daaaaa, vreaaaaa! răspunse Mihnea.
Generalul opri calculatorul şi se lăsă tras de mână spre dormitor de către iubirea vieţii sale.
-Am găsit un şoarece în MYOL scumpo, ţi-am zis? Sunt atât de fericit!
-Bat la pariu că eşti bursucel! Hai repejor să facem prostioare!
To be continued...
Legendary!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu