Riot (continuare)

-Ce reprezintă tatuajul de pe gâtul dumneavoastră? Văd că acelaşi semn se regăseşte şi pe bastonul cu care vă ajutaţi să mergeţi...
-E doar o amintire a vremurilor trecute. Un semn ce indică faptul că timpul este nemilos şi crud cu noi. Este unul dintre singurele lucruri ce mi-au rămas din anii tinereţii şi crede-mă că sunt mândru că îl port. Dar despre asta am să-ţi povestesc eu altă dată, e cam târziu şi ar trebui să-mi văd de ale mele. O viaţă de om e cam scurtă şi sunt multe de făcut, spuse bătrânul a cărui nume încă era un mister. Îşi puse mâna dreaptă pe mânerul băncii, îl apucase ferm, cu mâna stângă împinse puternic bastonul în ciment şi cu efort se ridică de pe bancă. Pa, ne mai vedem! şi plecă.
Băiatul rămase pe bancă privindu-l pe bărbat cum se îndepărta încet, mişcând bastonul în dreapta şi în stânga de parcă l-ar fi folosit pentru altceva, nu pentru a înlesni mersul. Călca pe gunoaiele aruncate aiurea pe alee, dădea cu picioarele peste cutiile de suc... 'E imposibil!' urlase o voce în capul lui Axe, 'Nu poate fi orb! Mi-a spus că a citit ce scria pe rucsacul meu...'. Într-o clipită îşi apucă geanta de o bretea, şi-l puse în spinare şi o luă la fugă în aceeaşi direcţie în care se duse bătrânul. Îl vazu făcând la dreapta şi ieşind din parc dar când ajunse în dreptul străduţei respective nici urmă de vre-un om, ca şi cum ar fi fost o zonă pustie; bătrânul dispăruse pur şi simplu.
Axe verifică din priviri şi parcul din spatele său şi străduţa pe care se afla dar abandonase repede ideea de a-l găsi pe bătrân. Şi-a scos telefonul din buzunar, un model învechit de Nokia, pentru a verifica timpul. Era 19:47 şi îşi dădu seama că petrecuse vreo 6 ore în parc, pe aceeaşi băncuţă fără să i se facă sete sau alte nevoi fiziologice. 'Ciudat!' şi-a spus dar să fim serioşi, ce nu a fost ciudat la ziua de azi?!
A decis că ar fi mai bine să meargă pe jos până acasă şi principalul motiv care l-a determinat să ia decizia asta a fost faptul că numai avea niciun ban. Pe lângă asta, pe drumul ce dura vreo juma de oră avea timp destul să se gândească ce era cu acel bătrân cu care schimbase câteva cuvinte mai devreme, mai bine zis, spera să desluşească misterul bărbatului până ajungea acasă. Dar un om inteligent a zis o dată 'Socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg'. Zicala se aplica şi pentru planul băiatului căci pe drum dădu de o şatră de ţigani ce stăteau în faţa porţii bordeiului mâncând seminţe şi ascultând muzică de la un telefon şmecher. Gândi că ar fi mai bine să traverseze pe celălalt trotuar pentru a evita orice fel de interacţiune cu ei; nu avea bani la el dar nici nu voia să stea să le dea socoteală la întrebări de genul 'Ai o ţigară?' sau 'Unde stai bă?' sau, cea mai cea, 'Bă, tu ştii cine sunt eu?' căci mai avuse de-a face cu ei şi pur şi simplu îl dezgustau.
În faţa casei dărăpănate îşi făceau veacul 12 ţigani. Doi dintre ei, bărbaţi aflaţi undeva la vârsta a 2-a, cu nişte mustăţi stufoase şi pălării tipice pe cap, stăteau ca boierii pe 2 scaune din lemn cu câte o doză de bere lângă, fără să scoată vreun sunet dar etalâdu-şi cu mândrie burţile. Trei ţigănci aflate cam la aceeaşi vârstă ca precedenţii, îmbrăcate, evident, în fuste multicolore şi bluze ce nu aveau nicio treabă cu asortatul, cu părul slinos împletit la spate într-o singură coadă se certau de mama focului în limba nativă nepăsându-le de vecini sau trecători. Ceilalti şapte erau 2 puradei în picioarele goale ce se alrgau unul pe altul pe mijlocul străzii si cinci cam de aceeaşi vârstă ca Axe. Eh, de aceştia din urmă se temea băiatul căci era clar că nu o să-l salute călduros de pe partea cealaltă a trotuarului. Dar norocul fu de partea lui de data asta şi trecu neobservat. Numai timp să se gândească la bătrân nu avu...
Se întunecase deja şi mai avea o treime din drum de parcurs. Luna deja îşi făcuse apariţia şi începu să-şi arunce razele de lumină printre frunzele copacilor căci iluminatul public refuza să facă lucrul ăsta. Axe locuia într-unul dintre cartierele mărginaşe ale oraşului, unul dintre cartierele rău famate, cu mahala, cu ţigani, cu poliţie multă, cu biserică şi multe magazine şi nu în cele din urmă cu orice mijloc de transport ai avea nevoie la îndemână; evident metroul lipsea. Apartamentul în care locuia împreună cu părinţii avea 2 camere modeste cu trecere prin sufragerie ca să ajungi în dormitor respectiv baie iar blocul fusese construit undeva prin anii 70. Era destul de vechi, firav şi vizibil afectat de cutremure şi 'modernizările' la care fu supus recent. Spun vizibil pentru că scările I şi II erau cu 30 de centimetrii mai în pământ faţă de III si IV.


To be continued...
S-auzim dă bine!