'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 3]

Drumul spre Isis devenise mai lung ca niciodată pentru toţi cei 3 din maşina avariată. Dana, de pe scaunul din faţă încerca din răsputeri să-şi ia gândul de la durere, sperând că va putea suporta rana mai uşor, David îşi concentrase absolut toate resursele către drum şi condus iar Axe, de pe bancheta din spate încerca să pună totul cap la cap fără a stresa pe nimeni. Îi era greu să înţeleagă cum printr-un accident Dana se rănise la umăr. Nu vedea nicio posibilitate ca o bucată de geam sau tablă să sară din spatele maşinii ocoling scaunul şi perforând umărul roşcatei. Ceva nu se lega dar i se păru ciudat să înceapă acum să pună întrebări, i se părea lipsit de profesionalism.
-În 2 minute ajungem. Rezistă Dana!
-Doare zău! Spuse fata strângând din dinţi.
-Nu cred că de durere ar trebui să fim îngrijoraţi ci de cât de mult sânge ai pierdut. Spuse Axe pe un ton de medic specialist.
-Tu parcă dormeai! Veni replica furioasă a fetei.
-Cum pielea mea să mai dorm când voi doi apăreţi după 10 minute răniţi şi cu maşina bulită spunând că a fost doar un accident? A dat peste voi o maşină diabolică ce îşi poate arunca cioburile cu efect, ocolind scaune şi perforând umărul tău?! Ca să numai pun la socoteală că mă piş pe mine!
-Ha-ha-ha! Izbucni Dana într-un râs isteric.
-Am să-ţi explic mai târziu Axe. Am ajuns la Isis.
Niciunul dintre cei doi adolescenţi nu aveau nici cea mai mică idee cine era Isis. Bineînţeles, numele li se părea cunoscut, desprins din filmele despre Egipt şi oarecum exagerat dar gândindu-se că părinţii ei puteau fi cine ştie ce excentrici şi-au păstrat părerile pentru ei.
Maşina viră la stânga şi intră pe un drum de pădure, croit printre stejari bătrâni. Era destul de denivelat şi abia acum înţelese Dana de ce David a vrut să ia neapărat maşina asta, o berlină normală nu ar fi putut străbate porţiunea asta de drum. Soarele nu putea răzbate prin coroana copacilor ce acopereau totul şi era clar că din aer această 'potecă' pentru maşini nu putea fi depistată. Totuşi ce era mai confuz era că la capăt se vedea doar dealul înalt de câteva sute de metri, nicio casă.
-Isis asta, stă cumva în peşteră? Întrebă Axe intrigat.
-Ceva de genul. Răspunse David luându-şi ochii din oglinda retrovizoare pentru prima dată de când părăsiră drumul asfaltat. Opri maşina exact la poalele dealului şi oftă adânc.
-Axe, Dana, ce urmează să vedeţi vă va şoca, vă va speria şi va intra în conflict cu absolut tot ce credeţi. Vă veţi da seama că nimic nu e ceea ce pare, nimic nu e simplu sau... mă rog, e complicat, dar vă promit că dacă aveţi minţile deschise către orice în câteva zile veţi înţelege ce va urma şi multe altele. Veţi înţelege cum funcţionează multe şi veţi înţelege ce este omul cu adevărat. Eu şi Isis ne vom ocupa de asta începând de... David tăcu din gură brusc şi întoarse capul spre deal ridicând mâna dreaptă gesticulând liniştea. Se părea că aşteaptă ceva anume, că ascultă pe cineva dar nu se auzea absolut nimic, cel puţin nu pentru cei 2 adolescenţi ce se uitau panicaţi în jur. E timpul!
Bărbatul coborî din automobil şi-i lăsă pe cei 2 uitându-se uimiţi unul către altul întrebându-se dacă David băuse ceva necurat.
-Ce tot bolborosea? Aţi băut sau fumat ceva bun fără mine?
-Eşti nebun băieţel! Crezi că mie mi-ar fi ars de aşa ceva?
-Pft... eu cobor. Spuse Axe deschizând uşa.
-Staţi în maşină! Urlase David de afară.
Băiatul se conformă imediat căci vocea tatălui său se schimbase, devenise mult mai groasă şi oarecum liniştitoare dar înspăimântător de inumană în acelaşi timp. Vântul crescu în intensitate şi crenguţe mici uscate începură să cadă pe maşină, să fie azvârlite peste tot. Atmosfera era mult mai ciudată pentru cei 2 pasageri ai maşinii încât cerul era albastru şi senin. David îşi ridică mâinile în poziţie orizontală în dreptul umerilor şi îşi lăsă capul pe spate privind către văzduh. Vulturul ce le dădu târcoale până acum apăru de nicăieri şi se prinse brutal de mâna dreaptă a bărbatului.
Atât Axe cât şi Dana au uitat absolut totul şi priveau amândoi cu gurile căscate. O lumină puternică şi mai intensă decât Soarele îi obligă să ferească privirea şi să-şi ducă mâinile la ochi. În momentul în care au simţit prin ploape că 'spectacolul' s-a încheiat au deschis ochii şi au rămas amândoi mască. În faţa lor a apărut o casă destul de mărişoară ce era îngropată, sau mai bine zis construită în deal. Vântul se potolise şi întregul drum deveni mai luminos. Amândoi coborâră uimiţi din maşină privind cu gurile căscate şi minunându-se de ceea ce se petrecuse.
-Ce mama măsii?! Spuse Axe scărpinânu-se cu mâna dreaptă după cap.
Dana îşi aruncă privirea spre băiat apoi repede spre David îngrijorată că vulturul l-a rănit. Dar pasărea se întoarse deja înapoi în aer iar bărbatul zâmbea stând cu mâinile în buzunar, oarecum mândru de ceea ce realizase. Totul i se părea de necrezut fetei, îi venea să-şi tragă palme crezând că visează dar glonţul încasat mai devreme făcu asta pentru ea şi o durere de nesuportat îi fulgeră trupul în timp ce sângele pierdut o făcu să se simtă ameţită şi să se bâţâie încet până la maşină unde se aşeză jos sprijinindu-se de roată. În timpul ăsta atât David cât şi Axe ajunseră lângă ea, ambii cu priviri îngrijorate şi oarecum speriaţi, temându-se pentru condiţia fetei. Era prima dată când văzu aşa ceva în ochii altora şi prima dată când a simţit siguranţa, că nimic nu o poate doborî. Prima dată când simţi că altcuiva îi pasă de ea, prima dată când se simţi iubită.
-Mamă! Strigă David cu putere.

To be continued...

'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 2]

Brusc David cuplă marşalierul şi călcă pedala de acceleraţie brutal. Sunteul cauciucurilor ce plângeau din cauza schimbării bruşte de direcţie şi geamătul fetei ce fuse luată prin surprindere străbătură urechile bărbatului şi într-o fracţiune de secundă o bubuitură puternică zgudui şoseaua. Intrară direct în urmăritori. Fără a sta pe gânduri au sărit amândoi din mşină pregătiţi să dezlănţuie infernul. Dana se aştepta la o luptă epică în care să-şi pună în valoare atât calităţile cu arma cât şi cele fizice pentru a-i arăta 'şefului' cât de mult a evoluat, în vreme ce David îşi dorea să fie totul doar în capul său şi să se sfârşească prin scuze şi o sumă de bani pentru inconvenientul produs.
Spre uimirea amândurora din maşină a coborât o femeie. Destul de scundă şi vizibil şifonată din cauza impactului, nici de cum persoana periculoasă la care se aştepta Dana, lucru ce o făcu să-şi ascundă la spate pistolul de calibru mare cu amortizor. Până şi lui David îi pică faţa, instaurându-se atât mâhnirea cât şi uşurarea pe figura sa.
-Doamnă, îmi pare foarte rău, am cuplat din greşeală marşalierul şi... Instinctul preluă fiinţa bărbatului şi închise ochii ducând mâinile deasupra capului.
Totul fu zguduit de o împuşcătură şi roşcata căzu secerată la pământ. David făcu o mişcare de eschivă şi se aruncă peste propria-i maşină, pe partea unde Dana zăcea insângerată.
-Dana?!
-Sunt bine, m-a nimerit în umăr.
În fractiunea următoare David apucă pistolul şi adunându-şi toată furia şi energia se ridică trăgând în direcţia unde era femeia urmăritoare. Şapte gloanţe zburară în direcţia ei şi 4 îşi atinseseră ţinta.
-Urcă în maşina! Mergem după Axe şi ne cărăm de aici! Spuse David respirând rapid.
-Am înţeles. Replică Dana dându-şi seama că inamicul era eliminat.
David ocoli automobilul şi se duse spre cadavru. Femeia era împuşcată de 3 ori în piept şi o dată în mână dar niciun strop de sânge nu se scurse din răni. Bărbatul făcu uimit 2 paşi în spate, ridică arma ţintind spre cap şi apăsă trăgaciul. Pistolul nu apucă să se declanşeze că o lovitură puternică îi lovi mâna urmată de un ţipăt inuman şi femeia o luase la fugă cu o viteză supraomenească pe câmp, dispărând rapid din raza vizuală a lui David. Acesta rămase blocat, cu pielea de găină din cauza sperieturii după care atenţia îi fu atrasă de vulturul ce făcea cercuri de-asupra sa. Luă arma de jos şi se întoarse într-un suflet spre maşina în care Dana gemea de durere, pornind motorul înainte de a închide uşa.
-Ce-a fost aia? Cum de şi-a revenit şi a fugit cu viteza aia?
-Am să-ţi explic mai târziu. Nu avem timp de pierdut. Îl luăm pe Axe şi ne grăbim spre Isis pentru a-ţi trata rana!
Tonul bărbatului era schimbat, sobru, Dana nu-l mai văzuse atât de răvăşit niciodată aşa că îngădui din cap ducând mâna la umăr şi apăsând cu putere pentru a opri hemoragia.
Ajunseră în scurt timp înapoi la benzinărie unde Axe doar ce îşi stingea ţigara stând cu fundul pe bordură.
-Oho! A durat ceva-ceva! Spuse Axe fără să observe în ce stare era maşina. Privi uimit fundul automobilului şi urcă înăuntru cu ochii mari cât cepele. Ce s-a întâmplat, aţi făcut accident?
-Da. Spuse Dana cu dinţii strânşi din cauza durerii.
-David, trebuia să mă suni să-mi spui şi să o duci pe Dana direct la spital, eu puteam aştepta aici!
-Nu mergem la spital, ne grăbim spre Isis, totul va fi bine de îndată ce ajungem acolo! Oricum, doar ea poate trata rana... Spuse David cu un glas ce îi blocă toate cuvintele băiatului.
'Ce dracu?!' îşi spuse Axe în timp ce maşina gonea pe drum cu vulturul în faţă.

To be continued...

'Riot' - Chapter II: Iniţierea [ Episodul 1]

Axe dormea liniştit pe bancheta din spate a maşinii în timp ce automobilul înainta cu o viteză modestă de 100 de km/h pe drumul lung şi drept ce părea oarecum pustiu. Dana aflată pe locul din dreapta şoferului privea atentă în dreapta şi în stânga de parcă nu ar fi vrut să scape niciun fir de iarbă neobservat. Îşi ţinea privirea foarte aproape de geam în timp ce cu mâna dreaptă mânuia camera foto digitală căreia îi instalase o memorie extinsă pentru a suporta numărul mare de poze ce avea să-l facă. Surprinzător deşi parcurseseră deja 200 de km aparatul imortalizase doar 2 imagini, 2 poze pe care David îi sugerase să le facă spunându-i mai apoi că fotografiase una dintre unităţile armatei despre care se presupunea că vinde arme contrabandiştilor. 'Tipic pentru David' îşi spuse fata 'nu iesă niciodată din muncp, mereu e cu ochii-n patru sperând să mai descopere un loc cu răufăcători.' Îi venea greu să înţeleagă cum cineva ar putea să doarmă ratând frumuseţile naturii, peisajul ce-ţi fura răsuflarea sau eventualele animale ce şi-ar putea face apariţia la margine de drum- deşi până acum tot ce văzuse fură câini vagabonzi. Oricum totul era calm, liniştitor şi uimitor pentru Dana. Totul cu excepţia unui vultur ce zbura în faţa lor, la înălţime , încă de când părăsiseră oraşul. Surprinzător pasărea urma exact acelaşi traseu ca şi ei, virând exact după şosea.
-David, ai observat pasărea aia? Întrebă Dana arătând cu degetul spre văzduh.
-Pare a fi un vultur, nu-i aşa? Spuse bărbatul apropiindu-se cu privirea de parbriz şi micşorându-şi ochii pentru a vedea mai clar.
-Da, este un vultur, dar ai văzut că merge exact după drum şi că nu a rămas deloc în urma noastră?
-Ştiu lucrul ăsta dar nu mă deranjează câtuşi de puţin. Vocea şoferului era pe atât de groasă cât şi liniştitoare. Altceva îmi ridică semne de întrebare...
-Ce anume?
-Faptul că nici tu, nici Axe, care ştiu că nu doarme, nu aţi cerut un popas până acum! Spuse David ţinândi-şi privirea aţintită în oglinda retrovizoare.
uimirea bărbatului nu declanşase nimic. dana îşi luă rapid gândul de la pasărea ce îi ghida oarecum, mergând mereu în faţa lor şi îşi aruncă iarăşi atenţia la peisaj. Nu îi ardea de niciun popas, voia doar să călătorească mult, toată ziua dacă era posibil, să vadă absolut tot ce se poate vedea.
-Băieţel, dormi? întrebă fata cu privirea spre pasăre iarăşi.
-Da! Răspunse Axe foarte categoric.
David zâmbi scurt în timp ce îşi direcţiona stenţia spre oglinda retrovizoare. Erau urmăriţi. nu era timp de gândit de unde ar fi ştiut vreo cineva că el urmează să plece într-o călătorie, problema avea nevoie de o solutie rapidă. Dar cum să facă acest lucru fără a-l alerta pe Axe? nu avea nicio intenţie de a-l pune pe singurul său fiu în pericol, dar Dana s-ar fi descurcat căci de 10 ani se antrena în continuu. Îşi scoase repede telefonul mobil pe care scrise simplu 'Luci, verifică-mi nr. de înmatriculare repede: RM-379-SMN' şi îl expediase către al său cumnat. Doar după 2 minute veni şi răspunsul: 'Nu există în nicio bază de date. E fals, ai grijă.'
-La prima benzinărie ne oprim. Axe, uite nişte bănuţi, vreau să cumperi un suc, nişte cipsuri, tigări pentru tine şi căteva pungi de M&M.
-Oho! Mi-a trecut somnul! Bravo David, aşa da! Spuse Axe cu mult entuziasm în glas.
David zâmbi iarăşi privind spre Dana. Fata observă foarte bine că în ochii bărbatului se ascundea altceva, nu bucurie. Mai aruncă o privire la vulturul ce îşi păstrase poziţia în faţa maşinii după care se uitase în spate. nu părea nimic ciudat dar întorcându-şi ochii spre şofer, acesta dădu scurt şi subtil din cap în semn de aprobare. prin mintea roşcatei un singur lucru trecu, o singură vorbă rostită cu glasul lui David 'Suntem urmăriţi!'. Un zâmbet se instalase şi pe faţa Danei, un zâmbet viclean, plin de furie şi entuziasm. vru să se întindă spre torpedou să-şi ia arma dar David îi dădu uşor peste mână şi îi făcu semn din ochi spre Axe cu o expresie încruntată. Fata s-a uitat spre bancheta din spate a maşinii, conform îndemnului, văzându-l pe 'băieţel' pierdut, cu privirea aruncată pe geam. 'Mda, e prea firav pentru lupta asta' îşi spuse ea în timp ce-şi încurcişă mâinile la piept în semn ca nu prea adora ideea de a aştepta ca urmăritorii să facă prima mişcare. Doar după câteva secunde privirea i se însenină.
-Uite David, o benzinărie! Axe, să-mi cumperi şi mie o ojă de unghii de culoarea asta! Spuse Dana arătându-i unghiile.
-pft, să moară Franţa! Realizezi că în toată experienţa mea de 21 de ani de viaţă, destinul m-a purtat prin atât de multe magazine cosmetice încât aş putea depista o astfel de ojă de la 5 kilometri depărtare?! Oricum, nici nu cred că au aşa ceva... Spuse Axe sarcastic.
-Caută, poate au. Rosti Dana cu o determinare ieşită din comun mai aruncând o privire spre David şi dând uşor din cap. 'David, eşti gata? Hai să-i omorâm pe fraieri!'
David îngădui 'M-am născut pregătit!' zâmbind uşor. după care acceleră puţin şi intră cu viteză în parcare, oprind brusc exact în faţa market-ului pe care-l adăpostea benzinăria.
-Axe, eu şi Dana mergem să aruncăm o privire în jur. ne întâlnim aici în 5 minute! Spuse David încercând să-şi ascundă mâhnirea. Fiecare misiune nouă presupunea şansa morţii şu nu ar fi vrut ca acestea să fie ultimele cuvinte pe care i le spunea fiului său.
-bine, faceţi-vă treaba. Eu mor după o ţigară... Nici nu apucă să termine propoziţia căci maşina şi porni în trombă înapoi pe drum. 'Ciudaţi oameni, Doamne!' îşi spuse Axe.
În automobil totul se accelerase. dana îşi trăgea în viteză vesta antiglonţ în timp ce David conducea cu ochii aţintiţi în oglindă.
-Acum îmi pot scoate arma şi eu ca un om normal? Spuse Dana strângând ultimele încheieturi ale vestei din kevlar.
-Evident, deşi am impresia că nu vom avea nevoie. Văd o singură persoană în maşină...
-O iau oricum, de mult îmi doresc să o folosesc! Cum facem? Ies pe geam şi împuşc cauciucurile?
-Nu, încetinim şi vedem ce face. David făcu o scurtă pauză şi o linişte ciudată se aşternu în maşină, precum liniştea dinaintea unei furtuni. Ziceai că maşina asta e printre cele mai rezistente nu?
-E ca un tanc, am modificat-o complet! Cea mai tare chestie e cutia de viteze probabil. Dacă încetineşti sub 30 de km/h şi cuplezi marşalierul, o va lua înapoi, cu scârţâiturile aferente, evident.
-Măi să fie! Spuse David cu ochii în oglinda retrovizoare.
-Nu îţi dau arma?
-Nu, mă descurc şi aşa... După care David începu să reducă treptat din viteză până ce acul kilometrajului scăzu sub 40 de km/h şi distanţa dintre ei şi urmăritori se micşorase la mai puţin de 10 metri.

To be continued...

Update

Din cauza diferitelor probleme tehnice Capitolul II din 'Riot' va întârzia puţin. Axe va trece prin schimbări radicale!